Chiar mai merita sa traim!

DA!Chiar mai merita sa traim.Exista multe bucurii in viata pe langa multe magarii si tristeti,chiar exista si bucurii si frumuseti care te fac mandru ca esti om si ca ai ocazia sa le simti sau sa le vezi..

Inca mai avem de ce sa ne bucuram, nu merita sa fim tristi cand tot ce ne inconjoara ne surade cand ne vad trisiti si abatuti si fara speranta,atunci vine o raza de speranta care iti atinge fata usor si spune:”nu trebuie sa iti pierzi increderea in tine!”

Exista multe momente in viata in care simtim ca nu mai avem pentru ce sa traim,momente de cumpana care ne fac sa deschidem ochii si sa vedem ce e frumos.

Te simti un Dumnezeu cand esti in fata unui peisaj mirific ..pe care stai sa il privesti minute si ore in sir tot crezand ca nu poate fi adevarata acea frumusete…

Te simti neputincios sa dai o replica pe masura unui “TE IUBESC” ce iti umple inima si te lasa fara gras…ce te face sa gandesti ca nu esti singur pe lume,ca se gandeste cineva la tine si ca ii pasa…

Viata nu trebuie privita doar in alb si negru ,ci trebuie privita in culori…Trebuie sa coloram orice moment din viata,fie el bun sau rau.

In viata sunt tot felul de mizerii in care nu trebuie sa ne bagam pentru a nu face parte din lumea asta care a devenit de kkt si sa stam in partea ei frumoasa in care nu exista razboaie ,certuri si neintelegeri,trufie si mandrie.Haideti sa stam departe de ele ,sa stam acolo unde exista iubire, intelegere, si unde se fac lucruri frumoase si constructive.

Trebuie sa invatam ca la un rau facut noua nu trebuie sa raspundem in acelasi mod.Daca tu ii vei face un bine celui care ti-a facut in rau isi va da seama ca a gresit si isi va cere scuze si va face si el la fel.

Lumea chiar este plina de lucruri frumoase: priviti natura,ascultati muzica buna, cititi poezii si romane de dragoste,ascultati sentimentele altora, spuneti-va sentimentele frumoase,nu le lasati inauntru vostru sa va macine pentru ca odata spuse pot bucura un suflet sau mai multe, sa vedeti ca poate fi foarte frumoasa si distractiva viata,insa trebuie sa stim sa o traim.

NU trebuie sa mai lasam lumea sa se mai imparta dupa echipe de fotbal , genuri de muzica ascultate si rase umane…aceasta mentalitate e foarte gresita,toti suntem oameni,nu conteaza cu ce echipa de fotbal tinem sau dak ascultam manele sau rock sau dak suntem negrii albi sau galbeni…suntem oameni si trebuie sa ne bucuram de aceasta onoare pe care Dumnezeu ne-a facut-o.

Merita sa traim sa vedem cum se bucura oamenii de lucrurile frumoase pe care noi le-am facut si care mai devreme sau mai tarziuu o sa bucure multe persoane,nu conteaza cat de neinsemnat e lucrul facut.

Toti bucuram pe cate cineva,muzicantii bucura auzul si sufletul,scriitorii vazul si sufletul,pictorii si sulptorii bucura vazut si sufletul, actorii auzul vazul si sufletul, muncitorii pe santier bucura sufletul sefilor, fotomodelele bucura sufletele privitorilor, fiecare om cu meseria sa bucura sufletul cuiva,care mai devreme sau mai tarziu ii va multimi printr-un gest care il va coplesi.

Trebuie sa stim sa traim ca sa stim sa ne bucuram…nu lasa clipele frumoase sa treaca pe langa tine fara sa le fructifici si sa te bucuri de ele la maxim penrtu ca mai tarziu iti va parea rau…trebuie sa ne bucuram de orice fleac,de orice lucru pe care la inceput il credem neinsemnat…

Trebuie sa stim sa ne jucam, este foarte important sa nu uitam ca suntem copii,toata viata suntem copii si trebuie sa ne jucam si sa ne bucuram cum fac cei mici ,trebuie sa invatam de la ei,pentru ca numai ei stiu sa se bucure de viata fara a avea vreo grija,fara sa se gandeasca la bani si alte lucruri care crezi ca sunt importatnte dar nu sunt la fel de importante ca bucuria sufletului tau.

Sufletul tau trebuie sa se bucure nu sa planga….iti trebuie mult mai multe bucurii decat suferinte si asta o poti face de unul singur si numai singur te poti ajuta.

La shopping de....."paltoane"

In lumea moderna oamenii isi cumpara scrie inainte de a muriJ).Asa am facut si noi:Io,Calu’(Dragan Daniel)si Liviu.Dar noi am fost sa cumparam sicriu pentru teatru..

Ajungem la primul “magazin” de pompe funebre si nu era nimeni acolo…auzi tu sa te duci sa iti iei “palton” si sa nu ai de unde…Asta a fost…am continuat cautarea…si am ajuns la alt “magazin”….intra Calu’ inauntru…iese o doamna cu vreo 8 ochi si Calu intreaba “nu va suparati,cat costa un sicriu penru mine?”….Saraca femeie s-a uitat la el luuuuung(sigur l-a injurat si a zis ca e nebun)…ne-a intrebat pt ce ii trebuie , i-am explicat si a zis ca sunt scumpe si ca nu avem noi bani de ele,banuiesc ca a crezut ca facem mijto de ea.

Doamna cu 8 ochi ne-a indrumat la urmatorul ”magazin” de sicrie, care era vecin cu dansa.Am mers acolo dar initial puteam fura toate “paltoanele din cuier” ca nu era nimeni pe acolo. Am sunat la usa si a raspuns o batrana foarte amabila.I-am spus ca vrem un sicriu pentru o piesa deteatru,s-a inchinat,s-a minunat,si apoi s-a calmat,si ne-a intrebat cati bani avem.Noi respectuosi, am intrebat care e cel mai ieftin…..a ramas un moment de suspans…si a zis ca e 195 de lei…

Am zis ca ne-a dat cu o bata in cap.I-am zis ca nu avem atatia bani…s-a uitat la noi cu mila si a zis 180lei…

In momentul ala io m-am dus sa schimb banii ca aveam 200lei (2 bancnote de 100 lei) si nu vroiam sa vada ca avem atatia bani.Am schimbat 100 lei in o bancnota de 50 lei si 5 bancnote de 10 lei pentru ca imi zisese Calu’ ca il scoate la 150 lei.

Cand m-am intors sicriul deja costa 160 de lei…am mai stat 5 minute si Calu’ a facut 1-0 pt el,a scos sicriul la 150 de lei.

Atunci a inceput chinul…nu credeam vreodata ca o sa caut un cosciug printre un morman de asemenea “constructii”…si sa am grija sa nu le zgarii.Am facut “manevre” cu sicriiele circa 20 de minute dupa care ne-am dat seama ca ,acelcapac de afara nu se potrivea cu nicio lada…Asta e il luam asa…

Atunci a aparut intrebarea cu ce caram sicriul,cand am zis ca il ducem noi pe jos ne-a sarit baba in cap ca nu putem ca vrem sa facem nush ce campanie electorala…numai ea stia ce campanie electorala putem face cu un sicriu in centrul sinaii, dar asta a fost…a zis k nu ne lasa,plus ca era foarte greu si chiar nu puteam ajunge cu el pana la lucul destinat lui.Asa ca doamna a venit cu idea sclipitoare sa mergem cu taxiul…dar noi “nu aveam bani de taxi”,atunci femeia a mai venit cu o idée geniala.Sa ne factureze sicriul 145 lei si sa ne dea dansa 5 lei pentru taxi.

“Noi am stat ceva timp pe ganduri pana am acceptat oferta”,dar pana la urama,dupa ce ne-am sfatuit mult timp am acceptat. A venit dansa cu un numar de

taxi care poate cara asa ceva.Am sunat la taxi ,dar pana a venit,dansa a facut factura..pe numele “posesorului”,DRAGAN DANIEL-FLORENTIN.

Apoi, dupa ce ne-a pus si stampila pe langa bon,doamna a mai venit cu o idée geniala,vazundu-l pe Calu’ proband sicriul si spune:”Mai mama dar nu ar fi mai bine daca v-as aduce eu si o perna ca nu sta copilu ala bine acolo?”…noi am spus “ar fi bine dar noi chiar nu mai avem bani si trebuie sa platim si taxiul…doamna binevoitoare spune:pai asta e de la mine pentru voi,GRATIS…iar noi i-ar ne-am sfatuit 15 min pana am acceptat.A plecat femeia in casa sa ne aduca perna si a venit si cu o perna si cu un cerseaf penru sicriu.

In acel moment,Calu’ si Liviu am mers la ea si au pupat-o.

In sfarsit a venit si taxiul,un opel astra break,a venit domnul a rabatat bancheta din spate si am bagat sicriul si ne-am inghesuit si noi :io cu Calu pe langa el in spate pentru ca Liviu statea in fata ca boieru…

Important e ca am ajuns cu el intreg la casa de cultura.

Asta inseamna sa fii un om de treaba, sa ajuti oamenii nevoiasi dupa caz cu sicrie sau altele…

O dragoste ce dureaza 3 ani

Nu stiu cum a inceput visul asta ,nici nu am avut timp sa imi dau seama cand a inceput cel mai frumos vis din viatza mea.

In clasa a9a am vazut primul spectacol al trupei de teatru “Oglinzi”….”Metamorfoza” jucat de seniorii trupei:Ilie Calin,Pustea Bogdan,Krancevik Alexandru,etc.

A fost….nu am avut cuvinte sa le zic atunci pe moment dar in timpul spectacolului aveam lacrimi pe obraji…atunci a aparut in viata mea visul de a ajunge acolo sus…la …”Oglinzi”

In semestrul 2 dupa ce s-au retras “seniorii”, au venit la mine Johnny(Dobre Ionut),Liviu Chitu si Andrada Paragina stiind ca VREAU sa fac teatru si au zis “HAI”(nu am intrebat nimic si am mers,nu steam unde merg), am mers la “arhiva”(sala de repetitii a trupei)am simtit k e cea mai fericita zi din viata mea.

Atunci nici nu stiam sa citesc ca lumea ,ma balbaiam,aveam emotii …cand au distrbuit rolurile pt “Vicontele”prima mea piesa…

Am primit rolul Pompierului un rol mik,dar un rol care mi-a creat toate emotiile de care aveam nevoie pt a ma desavarsi,cu ajutorul LUI(Liviu Chitu) am reusit sa il joc…bine.

Pe 19 mai 2006 am plecat la Ploiesti cu un autobus plin de oameni la concursul judetean de teatru liceal..Trebuia sa aparam titlui luat cu un an in urma de fostii componenti ai trupei din care ramasese doar Liviu.NU am reusit…dar l-am ajutat p Liviu sa ia premiul pentu “cel mai bun actor”am fost extrem de bucurosi ca l-am putut ajuta.Am fost putin dejamagiti pentru ca noi credeam ca ni se cuvenea si un premiu,dar am trecut peste…fusese e zi excelenta…una dintre cele mai emotionante si distractive zile de pana atunci din viata mea.

NU a fost nimic,a fost foarte bine ca nu am luat premiu pentru ca ne-am abitionat pt anul urmator.

Dar pana anul urmator am luat alaturi de noi recruiti-boboci si cu ei am facut 4 spectacole pentru ziua liceului….am fost mai buni…ne-am antrenat pt “VICLENIILE LUI SCAPIN”, spectacolul care ne-a facut sa ne certam sa ne impacam,sa nu ne mai vorbim…dar toate acestea pentru a ne face mai buni,pentru a ne ambitiona mai mult …si asa a fost …dupa 3 luni de repetitii intese in arhiva..am plecat la Ploiesti la acelasi concurs ,au fost trupe bune cu spectacole bune..am fost printre ultimele trupe care au evoluat…emotiile au fost mari in culise..”dak sunt buni,dak sunt mai buni ca noi?daca nu reusim sa luam nici anul asta nimic..?”a venit randul nostru.

Eram deja osteniti..dupa ce carasem decorul adus in centrul ploiesiului din sinaia cu camionul…dupa toate emotiile..dupa o repetitie pe “fast-forward”…dar am reusit sa jucam …fara sa facem greseli mari….apoi alte emotii amestecate cu sudoare si cu ganduri …dar si cu bucurie.Eram impacati cu noi ca am facut tot ce am putut…

A venit momentul premierii….se aude vocea sobra a lui GELU IONESCU…dupa cateva glume facute pentru a ne mai trece din emotii si tensiune spune…premiul trei se acorda….nu noi …nu stiam ce sa facem ..dak sa ne bucuram sau sa fim tristi…premiu 2 este acordat trupei…nu noi…deja nu mai puteam suporta tensiunea si ne dadeau lacrimile…premiul 1 este castigat de …NICI aici nu este rostit numele nostru deja eram daramati..dar nici bine nu caboara castigatoarii premiului 1 de pe scena si se aude MARELE PREMIU AL REVISTEI DRAMA ESTE ACORDAT……..TRUPEI DE TEATRU “OGLINZI” A COLEGIULUI MIHAIL CANTACUZINO DIN SINAIA…toata sala s-a ridicat in picioare si aplauda noi eram cu capul in pamanat ,apoi in sus multumindu-I lui DUMNEZEU…cu lacrimi in ochi….am urcat pe scena…a vorbit Johhny si am coborat fara sa ne fi dat inca seama ce am facut…NU mai stam mult si auzim…Cel mai bun actor este acordat lui DOBRE IONUT..

Atunci mi-am dat seama cu adevarat ca in clasa a9a chiar incepuse cel mai frumos vis al adolescentei mele,vis care imi doream cu disperare sa continue…si ii multumeam lui Alex(fratele meu )ca a facut asta inaintea mea si m-a facut sa imi placa..,lui Bogdan Pustea si lui Calin Ilie ca au castigat ei primul premiu pentru a ne ambitiona sa il castigam si noi si sa fim mai buni ca ei…

De atunci am inceput sa fim cautati din ce in ce mai mult…casa de cultura din ploiesti ne-a ajutat enorm …in frunte cu domnul Gelu Nicolae Ionescu..

Dupa concursul de la Ploiesti a urmat festivaluol Primevera de la Sinaia..Aceleasi emotii,dar aproximativ aceeasi “adversari”…am castigat si aici marele premiu “MASCA” o bucurie enorma dar …regretul nostru a fost ca sala a fost aproape goala..nu stim de ce…dar asa a fost…bucurie extrema…

La iesirea din sala ne-am intalnit cu o trupa adversa care a venit sa ne felicite si sa ne spune ceea ce cu siguranta nu ne asteptam …”am venit la Sinaia la festival mai mult sa va vedem pe voi,e o placere sa va vedem jucand”..Atunci eu am ramas fara cuvinte nu mai stiam ce sa spun am lasat capu in panant si am tacut sfios dar cu o bucurie enorma in suflet.

Am continuat cu acest spectacol si la Busteni unde sala a fost (spre marea nostra uimire)arhi-plina..foarte multa lume a stat in picioare…

In sfarsit sunt in culmea fericirii ca am avut incredere si am pasit pe urmele fratelui meu…si am descoperit cum e sa simti 2 personaje in tine in acelasi timp sa te descoperi cu ajutorul personajului tau si sa descoperi personajul tau cu ajutorul tau. Sa simti un cocktail de sentimente care iti trece prin vene(bucurie,fericure,tristete,candoare,exaz,isterie)

In sfarsit, multumiri oamenilor care imi sunt alaturi in acest vis:Chistu liviu,Dobre Ionut,Paragina Andrada,Voicu Bogdan,si mai nou Scortaru Cristina,Moaca irina,Faliboga Luana,Toader Andreea Dragan Daniel si Toth Madalina sin u in ultimul rand doamnei profesoare CATALINA STANCIU