Intalnirea din trenul accelerat

            In acesta perioada mi-am adus aminte de una din intalnirile frumoase petrecute in tren.

In anul 2010 mergeam de la Bucuresti la Busteni cu trenul. Aveam loc la geam intr-un accelerat care avea banchete fata in fata. Cand am ajuns la locul meu, la margine erau doua persoane, o femeie care i se plangea unui barbat de experientele din spitalul in care lucreaza. Atunci m-am gandit ca va fi un drum lung in care voi auzi numai barfe din spital, dar a sosit salvarea mea.

Locul ramas liber era al unui domn  la vreo 60 de ani cu o statura impunatoare, imbracat elegant. A venit, a pus pe masa o carte veche pentru a se dezbraca. Vazand ca e o carte care parea foarte veche ma chinuiam sa vad cum se numeste. Domnul a vazut ca fac asta si a indreptat-o spre mine. Era Cronica pictata de la Viena. Am ramas fara cuvinte, mi-a spus ca o pot rasfoi daca doresc, se chiuise 5 ani sa o gaseasca la un anticariat.

Inevitabil am intrat in vorba, domnul era o persoana care a ramas in istoria mea personala, chiar daca dupa parerea mea ar trebui sa ramana in istoria Romaniei.

Pe scurt motivele pentru care a ramas in istoria mea:

-          Inginer emerit la unul din reactoarele de la Cernavoda in perioada comunista.

-          Senator in perioada 1992-1996, nu pentru ca voia, ci pentru ca a fost considerat “mai cult asa” pentru a fi trimis la intalnirile din afara Romaniei unde imi povestea ca oamenii se mirau ca romanii stiu sa vorbeasca limbi straine.

-          Senator care nu facea servicii oamenilor care aveau nevoie de ceva, iar la sfarsitul cerintei lor spuneau “ hai ca iti iese si tie”. Mi-a povestit ca fiul si fratele dansului inca sunt suparati ca in perioada in care era senator un anumit domn i-a cerut sa il ajute sa bage 100 de masini Skoda in tara, pentru acest serviciu primea 10 masini. Acesta a refuzat. A preferat sa poata dormi noaptea linistit, nu sa aiba cosmaruri pentru ca si-a incalcat principiile sau cu politia care ii bate la usa.

-          A fost genul de om care s-a luptat cu decretele date de Ceausescu privind centrala de la Cernavoda pentru ca stia ca acele hotarari nu fac bine industriei.

-          A fost genul de om care la 45 de ani s-a reinventat, a inceput sa studieze ingineria lemnului pentru ca industria in care era specializat nu mai putea lucra.

-          Este genul de om care stie in detaliu istoria moderna a Romaniei. A fost omul care mi-a povestit cum Mihail Moruzov a infiintat Serviciile Secrete Romane, cum acesta a interceptat 2 milioane de ruble rusesti ce trebuiau sa intre in Romania pentru a provoca o crija economica.

De genul acesta de oameni are nevoie Romania!

1.000.000 de experiente in 5 ani

          Intr-o zi de decembrie 2012 m-am hotarat sa caut un ONG in care sa ma implic, stiam ca nu am sanse pe piata muncii in domeniul protectiei mediului daca nu fac ceva constructiv in facultate. La inceputul lunii ianuarie am gasit un anunt prin care Let’s Do It, Romania! cauta voluntari. Erau posturi care nu ma avantajau, in domeniul fundraisingului si al  comunicarii. Am stat sa ma gandesc ce sa fac pentru ca nu stiam ce va fi daca voi aplica pe un post despre care nu stiu aproape nimic, dar am riscat. Mi-am actualizat C.V.-ul si am cerut ajutorul unei prietene pentru a scrie o scrisoare de intentie pentru a trimite aplicatia.

La mijlocul lunii ianuarie am fost sunat sa  nerg la un interviu pentru postul de fundraiser. M-am dus eu  stiind ca nu am nimic de pierdut, voluntar mai fusesem 4 ani in liceu, cand am facut fundraisind door to door pentru cauze sociale.  Dupa acest interviu cu echipa de HR, urma sa am un interviu cu coordonatorul de Fundraising .

Am primit un mail pentru a programa interviul si am mers la locul cu pricina, unde am dat de o persoana pe care o cunoasteam din vedere, Andrei Cosuleanu care era client fidel, impreuna cu toti fondatorii Let’s Do It, Romania! la cafeneaua la care eu lucram ca ospatar pe vremea aceea.

Discutia a durat 10 minute, ne-am dat seama de unde ne cunoastem si mi-a propus sa fiu “ Specialist protectia mediului si responsabil cu autoritatile central”, in mometul ala am ramas uimit si mi-am dat seama ca cineva acolo, oriunde, tine cu mine.

Atunci a inceput ceea ce eu numesc viata de voluntar de profesie. De atunci am inceput sa ma inconjor cu oameni frumosi, entuziasti, destepti si luptatori, pentru ca asa este echipa Let’s Do It, Romania!

Acestia sunt oamenii care au reusit sa ma faca sa imi doresc din ce in ce mai mult sis a imi dea increderea necesara sa imi dau seama ca orice se poate, pentru ca ei au dovedit ca daca iti doresti ceva cu adevarat se poate. Ei au fost atat de incapatanati sa faca ceva ce nimeni nu credea ca se ppoate in Romania, sa scoata din case 200.000 de romani intr-o singura zi pentru a face curat, si au reusit de inca 3 ori apoi, pana cand au ajuns in 2014 la 1.000.000 de romani.

Putini stiu care e sentimentul pe care il ai cand, dupa 8 luni de munca, la sfarsitul unei zile afli o cifra estimativa si ca este de aproape 200.000 de voluntari, eu l-am simtit in 2013. Nu il pot descrie, dar spun sincer ca am inteles de ce au continuat, de ce s-au incapatatnat sa continue, pentru ca au devenit dependeti de sentimentele de nedescris pe care le ai cand afli rezultatele,cand afli cati oameni ai reusit sa urnesti  prin incapanatarea unei maini de oameni.

Povestea a continuat si dupa 2013, altfel, dar a continuat, proiectul si-a schimbat forma, dar urmeaza proiecte cel putin la fel de frumoase pentru romani si Romania.Va multumesc Andrei, Stefan, Anca, Ana, Ionut, Luciana, Alina si tuturor celorlalti colegi din echipa centrala si nationala pentru ca m-ati acceptat, ajutat, determinat, invatat, dezvoltat.

La multi ani plini de proiecte frumoase pentru o Romanie din ce in ce mai responsabila!

Doamnelor candidate si Domnilor candidati,

             M-am nascut imediat dupa revolutie, stiu doar din povesti si filme cum a fost inainte, stiu ca pe de o parte a fost mai rau atunci si ca pe de alta parte este mai rau acum. Eu cert stiu un singur lucru, ca acum nu este bine.

Am si eu o dorinta, vreau ca dupa aceste alegeri sa nu mai fie vorba numai despre voi, Vreau sa fie despre noi, noi cei 19 milioane si ceva de romani care suntem in tara si in afara ei, vreau ca dorintele fiecaruia dintre noi sa fie ascultate.

Vreau ca batrana care a furat o cutie de lapte sa fie acuzata, dar si cel care a luat echivalentul a 1.000.000 de cutii de lapte sa fie acuzat fara achitare. Vreau ca batrinica sa nu mai aiba motive sa fure cutia de lapte, dar nici omul celalat sa nu mai aiba posibilitatea sa ia, sa nu mai aibe parteneri care sa il acopere.

Vreau ca tinerii si restul care au de gand sa plece, sa nu mai aiba gandul acesta, pentru ca isi pot gasi si aici un loc de munca platit dupa asteptari, dupa munca depusa. Vreau ca tinerii sa nu mai aiba parte de practica doar pe hartie si sa nu se mai faca proiecte europene pentru formarea profesionala a tinerilor scrise pe genunchi, pentru ca nu mai avea cineva sursa de finantare pentru vacant de Craciun.

Am auzit ca pe vremea Comunismului avea toata lumea un loc de munca. Stiu nu mai sunt banii pe care s-au vandut fabricile, dar acum avem Fonduri Europene si experti care sa le acceseze. Creati va rog locuri de munca, asta asa pentru a nu risca sa va guvernati singuri pentru ca toata lumea va pleca. Vor pleca tinerii si vor lua si parintii cu ei.

Eu ma chinui de putin timp fata de altii, ma chinui doar de 5 ani, dar nu imi va mai lua mult pana ma voi satura.

Am gasit un domeniu care imi place, care ma fascineaza si vreau sa invat in domeniul asta pana ajung sa excelez, sa aduc valoare adaugata, dar cum pot face asta cand imi sunt puse bete in roate. Cum cand totul e luat dupa puterea de decizie e unora sau a altora?

Vreau sa nu mai conteze doar Bucurestiul. Romania e impartita in doua tari, Bucuresti si restul.Da, mai exista inca doua- trei orase care se ridica prin vointa extrema a oamenilor locului si companii straine care nu au vrut sa lase bocceluta la Bucuresti si s-au mutat cand au auzit cat e “taxa”.  Condurerea e la Bucuresti nu pentru ca trebuie sa guverneze doar Bucurestiu. Pe langa populatia Bucurestiului mai exista inca 15.000.000 de suflete din toate categoriile. Vreau sa nu se mai continue  ignoranta. Vreau ca promisiunile din campanie alaturi de plasute(neecologice) sa nu mai ramana doar promisiuni pentru ca lumea le crede.  Faceti ceva sa ne ajutati, lasati informatia sa iasa din Bucuresti.  Exista multe modalitati sa ii ajutati.

Draftul legii pentru afaceri sociale asteapta intr-un sertar. In Bangladesh s-a putut ajuta saracia in anul 1974 prin bunavointa unui om, voi aveti acum mult mai multe instrumente la dispozitie si o putere mult mai mare.

Sunt multi oameni care il asteapta pentru a ajuta oameni cu ajutorul acelei legi. Sunt tari europene care au 8% din PIB generat de  afaceri sociale, noi suntem ingreunati sa deschidem asemenea afaceri, benevole, din cauza intereselor.

Vreau sa pot ajuta, nu vreau sa plec, dar nu ma siliti!

Stiu au fost mai multe dorinte, nu m-am putut limita doar la una.

Un altfel Ice Bucket Challenge

De 5 zile a tot luat amploare acest "Pay it forward"si in Romania, dupa ce a facut furori in SUA, dar aceasta miscare ce a fost creata pentru a ajuta cercetarea in domeniul medical a ajuns sa fie o metoda prin care se promoveaza brandul personal printr-un filmulet in care oamenii isi toarna o galeata cu apa in cap. Ideea era ca apa sa fie turnata in cazul in care persoana nu doreste sa doneze, in semn de pedeapsa.
Colegul meu Andrei Cosuleanu, dupa ce a primit provocarea de a dona sau a-si turna apa in cap, a decis ca va dona si va da si un exemplu despre cum ar trebui sa perceapa lumea aceasta moda. Ok, este o moda, dar este pe sistem "pay it forward", nu pentru a provoca oameni sa isi toarne apa in cap, ci pentru ca ca oamenii sa faca alti oameni fericiti.
In cadrul Parcului Natural Vacaresti  traieste o familie pe care am cunoscut-o anul trecut cand am avut actiunea de ecologizare a Parcului Natural Vacaresti, este singura ce are grija ca acel loc sa ramana intact. Familia lui 'Nea Gica traieste acolo fara apa potabila si electricitate.
Andrei a donat astazi familiei lui 'Nea Gica echivalentul unei galeti in apa plata, 5 kg de mere, 5 kg de prune, 2 pui la rotisor, voie buna din belsug.

Pentru a putea face mai multe pentru aceasta familie am avea nevoie de ajutorul vostru, am vrea sa le ducem niste haine pentru copii si cei doi adulti.
Copiii sunt micuti (fetele de 2-5 ani) iar baietii 3-14 ani.( 2 fac box si ar avea nevoie si de echipament).

Felicitari Andrei.

Cea mai frumoasa intalnire din maxi-taxi! sau Cum l-am intalnit pe poetul George Chirila

Era o seara frumoasa de la sfarsitul lui septembrie cand ma intorceam de la Targoviste, am luat ultima cursa  ce ducea spre Bucuresti.

M-am asezat langa geam pe o bancheta de o singura persoana, vis-a-vis de mine o bancheta dubla cu un tanar ce statea singur cu un laptop in brate si castile in urechi.

Maxi-taxiul a plecat din statie pe intuneric, opresti in prima statiese mai urca cativa calatori si ultimul, un batran de aproximativ 70 de ani care abia putea merge, se urca cu greu intreaba daca maxiul ajunge in Bolovani, i se spune ca nu ajunge dar il poate lasa intr-un loc de unde poate ajunge in Bolovani, ii cade palaria pe jos, i se atrage atentia ca pierdut-o, iar replica lui este „lasa, las-o ca am pierdut eu si mosia!!!”, ii intinge soferului niste bani , si se aseaza langa tanarul cu laptopul in brate. Avea in mana o sacosa, o geaca, palaria si o sticluta cu coniac. Incepe sa ii spuna tanarului de langa el cate ceva, dar nu reuseam sa aud ce spune, tanarul si-a scos o casca din urechi  dar nu era atent  la ce spunea batranul, doar dadea din cap in semn de aprobare.

La un moment dat batranul se intoarcxe spe mine si ma intreaba „nu-i asa?”, eu il aprob dupa care, ma intreaba unde merg, ii spun cu merg la Bucuresti iar el imi spune „ Aaaa,, Bucuresti, orasul in care a locuit si scris poaetul George Chirila 39 de ani!”...dupa alte cateva vorbe, aflu ca dansul este poetul George Chirila, despre care, spre rusinea mea nu auzisem pana atunci.

Ii propun sa ne mutam pe o bancheta amandoi pentru a ne putea auzi, pentru ca vorbea foarte incet. Atunci incepem un dialog ce m-a marcat, imi spune ca a facut 2 facultati, ca a scris 13 carti de poezii si dramaturgie, ca e actor si dupa cum spune dansul „betiv”.

Dupa cateva intrebari aflu ca este in conducerea uniunii scriitorilor alaturi de Ana (Blandiana), Mircea (Dinescu) si Monolescu(Nicolae).

II propun sa imi recite o peozie scrie de dansul, o face, dar cu lacrimi in ochi, este un om trist, dar trist din cauza amintirilor frumoase din cursul vietii, trist din cauza faptului ca poeziile sale se mai gasesc la anticariate sau in librarii la preturi de 1,5-2 lei, dar fericit pentru ca o poezie a sa se studiaza in clasa a 3-a( pe care imi propune sa o repet pentru a invata poezia).

Din cand in cand imi mai ofera cate o gura de coniac pe care o refuz politicos, spunandu-i ca am suc, iar dansul spunandu-mi „ aa, da fiecare cu licoarea lui!”

Dilogul nostru  a fost intrerupt brusc de catre sofer care il anunta ca am ajuns in locul de unde domnul George Chirila poate ajunge in Bolovani!, este grabit de toata lumea sa coboare mai repede, toata lumea il hulea vazandu-l in stare de ebrietate dar niciunul stiind cine este si de ce este asa!

„Asta-i viata de artist, ziua vesel, noaptea trist!” sau „tanar vesel, batran trist”

As trai viata dansului, chiar daca as ajunge cum spune dansul, betiv , as trai sa fiu prieten cu Ana Blandiana, Nichita Stanescu, sa scriu o carte despre Nichita si o trilogie despre Eminescu, sa scriu teatru si sa fie jucat de mine si Ion Caramitru, sa fiu o enciclopedie de poezii si povesti cu si despre acestia mai sus mentionati!

25

Astazi parintii mei au implinit 25 de ani de de la casatorie! Au un sfert de secol de cand poarta verighetele!

Mi se pare incredibil, 25 de ani pare a fi o viata de om. Unii oameni nu au 25 de ani de viata   (eu), ei au 25 de ani impreuna!

Sunt un exemplu viu ca se poate ajunge aici, stiu ca sunt multi, dar ei sunt ai mei, si ei conteaza cel mai mult!

Ma gandesc la asta si la ce se intampla in zilele noastre...oamenii se casatoresc la intamplare gandindu-se „daca nu merge nu merge, divortam si asta e” sau „ nu ne casatorim , putem sta asa, ca tot aia e” atunci nu era  asa in niciunul din cazuri, nu puteai divorta asa, una, doua si nici sa ai copii fara sa fii casatorit, nu erai prea bine vazut in societate!

Ii felicit pe ei, in primul rand si apoi pe toti cei care au ajuns la aceasta „varsta” si le doresc     ” Multi ani inainte !”

pe vremea asta nici la examene nu imi vine sa ma duc! as sta in pat si as vegeta dormind, imi soarbe tot cheful de viata! nu e bine ce se intampla cu mine, nu?

Restanta!

De cand am inceput facultatea, am auzit obsesiv urmatorul citat, "Nu esti student daca nu ai cel putin o restanta", uite ca in sfarsit am reusit!
Nu m-am chinuit, dar m-am procopsit cu una, zic eu, dintr-o eroare de corectare, dar nu asta e important,important e ca sunt mandru cu ea si o port "alaturea".

Cum se colecteza selectiv gunoaiele la metrou?

Toata lumea cred ca a vazut ca la in multe statii de metrou sunt cosuri de gunoi compartimentate : menajer plastic si hartie...o mare parte din oameni plictisindu-se asteptand metroul, se uita pe cosul de gunoi si arunca corect obictul cu pricina...Daaaar face asta degeaba, pentru ca apoi vine o doamna cu un sac de gunoi in mana, cu o manausa pe cealalta mana(bine echipata de altfel) si scoate tot si pune in acelasi sac.

Bravo Metrorex, suntem mandri de voi!
"Big up" pentru voi!

Intamplare 3!

B: eiii, uite ca ne intalnim din nou. In a3a ipostaza..

A: da, dar acum stim ca e a3a, acum stim tot ce s-a intamplat cu noi, ne amintim tot si din viata si dinainte de viata…

B: acum avem oarecum puterile cumulate…Ce zici? Ti-e mai bine aici?

A: da, mie da, dar oamenilor dragi mie nu le e mai bine cu mine aici, as vrea sa fiu aici dar totodata si cu ei acolo sa se bucure de mine si eu de ai pentru ca si eu am pierdut personae dragi si am simtit cum e, m-am simtit fara puteri, simteam ca Cineva are ceva cu mine si numai cu mine…

B: eu mi-am lasat acolo copiii, pentru care mi-as fi dat si viata daca nu mi-ar fi luat-o o asa zisa boala…

A eu cred ca ti-ai dat-o pentru ei, de cand s-au nascut , nu ai facut totul sa le fie bine…?

B: ba da, dar aici e greu sa ii vad cum se chinuie sa treaca peste probleme, si eu nu pot face nimic, as vrea sa le intru in subconstient sis a le ridic moralul asa cum o faceam odinioara, sa le spun ca pot avea o viata stralucita si fara mine, am fost stalpul lor atat cat a trebuit, acum trebuie sa se caleasca si pot vorbi cu mine , pentru ca ii ascult , macar atat sa simta…

A: Nu vrei sa nu nu mai vorbim de asta, te intristeaza, intr-un loc asa frumos nu ai voie sa fi trist..

B: ai dreptate este locul in care faci ce ti-ai dorit in viata si nu ai reusit, toate visele devin realitate(o alta realitate , ce-I drept!

A: si eu voiam ca inainte sa plec de pe pamant sa imi rezerv timp sa imi indeplinesc dorintele pe care nu am avut timp sa le satisfac…

B: ai fi fost in avantaj pentru ca aici ajungeai sa le faci din nou , deja aveai experienta(rade)

auzi?! Acum dupa ce a trecut…ce zici daca ai fi avut puterea sa alegi ai fi trait viata ta sau alta?

A: daca iti mai aduci aminte ce am vorbit noi prima data…eu voiam sa ajung intr-o familie buna sa am posibilitatea sa fac tot ce vreau…acum imi dau seama ca asta m-a impins la decizii nu foarte intelepte, teribiliste, chiar…dar cu toate astea a fost o experienta la limita mereu si oarecum mi-a placut…

Si uite, dupa cum vezi acum, dupa ce totul s-a terminat sunt la varsta la care mi-a placut cel mai mult sa traiesc si am fost cel mai fericit si impacat cu mine, 17 ani, 17…infinit, cum s-ar zice. Varsta la care eram un copil normal fara probleme cu legea care imi satisfaceam dorintele , ma distram cu oameni varsta mea fara a intra in necazuri si fara a face multe prostii, decat placerile vinovate.

B: da, asta e frumos aici ca te intorci la varsta ta preferata, deci eu, oarecum sunt mai batrana ca tine (rade), eu am fost cea mai implinita, si mi-a placut cel mai mult cand am inceput sa cresc in cariera si sa imi fac o familie, si nu numai asta, am revenit la varsta asta pentru ca atunci am inceput sa le intorc serviciul enorm parintilor mei…deci eu…sunt o femeie care isi spune de una singura varsta , am 27 de ani. Si sunt mandra ca aici m-am reintalnit cu parintii mei, pe care nu i-am recunoscut(…e alta poveste) si sunt mandrii de mine…

A: asta este alt lucru pe care nu il stiam acolo , acolo credeam, cum credeau toti ca aici fiecare va avea o vila “cu fereastra si sub fereastra, o gradina cu mult caprifoi cu florile-n lumina” si va fi fericit in coltul lui de paradis, dar nu, aici ne intalnim cu toti cei dupa care am plans mai devreme sau mai tarziu…

B: asa este…ti-ai dat seama de ce am zis ca nu i-am recunoscut pe parintii mei?…(rade DIN NOU) pentru ca si ei erau la varsta la care le-a placut cel mai mult lor in viata, sunt foarte tineri si plini de viata fata de cum mi-I aminteam eu, batrani si cu chipul batut de timp, ohii pierduti dar cu o licarire de speranta.

A: cand eram printre oameni, eram sceptic in ceea ce priveste locul asta…era normal, dar aveam o cu totul alta imagne despre el, tot frumoasa, dar alta

B: speram sa ma intalnesc cu parintii mei, dar sa fie batrani, eu stiam ca voi ramane batrana,credam ca tot ce a fost in viata a ramas acolo si a fost pus punct vietii mele. Sufletul meu a ramas la mine si amintirele sunt aievea. Cel mai mare cufar cu aur pe care il are un om, amintirile.

A: amintirile care ne fac sa regretam ca am plecat si ca suntem aici…

B: dar aici stim ca vom fi toti, dupa o generatie ne reintregim….

Intamplare 2!

A: te cunosc!!! Cred…

B: ?! sigur? Eu nu cred.
A: Ba da, am avut un deja-vu cand te-am vazut…sigur ne stim de undeva, sigur am mai vorbit undeva, candva…

B: Poate…

A: eu sunt Bruno…iti spune ceva numele?

B: Eu sunt Maria…e mai comun numele meu, si …nu cred, nu stiu, nu imi dau seama…dar simt ceva, simt ca oarecum e ceva…undeva, nu pot explica…

A: Si la mine e la fel, nu stiu decat sa iti spun ca e ceva..a fost ceva odata

B: e ceva feeric dar nu stiu de unde…

A: E greu? Asa in general,e greu?

B: pai…daca esti atent pe unde calci, nu e greu, totul e subred, si daca ai cazut, sunt multe trepte pana inapoi, si ai putea sa nu le mai poti urca…

A: asa ziceam si eu, aveam visuri marete, ca o sa fie totul frumos si o sa experimentez tot.

B: si eu am zis ca voi face tot ce e posibil si a trecut viata pe langa mine, daca stau sa ma gandesc am avut mai multe motive de suparare decat de bucurie, am pierdut oameni si am supravietuit eu, am spus ca voi vorbi cu oameni si nu am facut-o, am spus ca voi invata sa fca de toate , am invatat putine, am spus ca…

A: dar asta este natura umana, e practic imposibil sa faci tot ce vrei, esti un graunte de materie intr-un ocean planetar care vrea sa merga impotriva bataii vantului…

B: da, stiu e trist dar am visat, nu mi-a putut lua nimeni asta, oricat de multe impasuri am avut am zis ca eu tot pot, ce mi-a promis cand eram eu cat acel graunte la propriu…

A: dar asta te face sa simti ca traiesti, ca te chinui sa razbati, vrei sa fii unicul …

B: nu vreau asta, vreau sa se poate, vreau sa poata si altii dar sa pot si eu... nu stiu cum ar fi viata daca as reusi, daca as fi fericita doar pe moment sau apoi tot timpul…dar as vrea sa incerc…necunoscutul atrage dorinta cunoasterii lui

A: dar ne vom stinge fara a sti cum e si cu dorinta ca altii sa afle…poate dupa noi sa va afla…poate se va descoperi si asta, acum se descopera tot felul de lucruri, ce par neverosimile inca, poate va ajunge si fericirea continua verosimila.

B: m-am nascut intr-un sat cat un cartier, langa un oras maricel, dar nu am avut noroc de o viata buna la inceput, a trebuit sa ma lupt, familia mea manca ce apuca,mancam rar, maxim o data pe zi, nu am fost la gradinita, dar parintii mei au avut ambitia sa ma duca la scoala, si eu ambitia sa ii fac mandri si sa ii scot de acolo, am lucrat in liceu, am reusit sa plec la facultate si i-am facut sa stie ca ei chiar au facut ceva foarte frumos in viata. Mi-au schimbat destinul, destinul meu nu era asta, era acela de a ramane acolo si a manca ce apuca, sa fac o famlie si copii pe care sa nu am cu ce sa ii cresc, dar am reusit sa fac altceva…m-am angajat am avut o cariera frumoasa si mi-am scos familia de acolo…am apucat sa ii vad fericiti putin timp, pentru ca apoi s-au stins…

A: e o enigma, simt ca noi am mai vorbit despre subiectele astea cu mult timp in urma, iti cunosteam oarecum dorintele si aspiratiile, e un sentiment ciudat de frumos

B: si in mine a tot crescut sentimentul auzindu-te vorbind…dar tu, viata ta a fost cum ai vrut…?

A: eu mi-am dorit oarecum altceva, nascundu-ma intr-o familie instarita, am fost un copil rasfatat, am avut tot ce mi-am dorit, si am facut to felul de lucruri, unele ortodoxe, altele mai putin,am avut si problem cu legea, doar pentru mici distrectii ilegale si teribiliste, dandu-mi seama mai tarziu ca viata mea nu merge pe o linie care duce spre bine, m-am indreptat mi-am apropiat din nou familia pe care o folosisem pana atunci doar pentru a-mi satiscace haraturile si a ma scoate din belele, mi-am facut studiile si am dus o viata oarecum banala apoi dar pe o directie buna.

B: da, viata mea a fost banala de la inceput, da, mi-am ajutat familia asa cum am planuit dar nu m-am bucurat de ei mult timp, dar am apucat sa ii vad fericiti la batranete…

A: si acum? Ce va mai urma? Cum va fi?

B: vom urma cursul firesc al umilei noatre existente, asta daca nu se va decoperi nemurirea…dar nu as vrea asta, nici pentru mine nici pentru restul oamenilor…am incepe sa ne omoram intre noi pe resurse, cum noi am avut sansa noastra normal, le doresc celor ce vor sa vina.

A: corect. Dar totusi e un necunoscut ce va veni, si mi-e teama un pic, nu stiu daca sunt nerabdator sau nu….

B: nici eu nu stiu asta…Ma intreb daca am fost asa si inainte de a ma naste, tot reticent am fost?