Era o seara frumoasa de la sfarsitul lui septembrie cand ma
intorceam de la Targoviste, am luat ultima cursa ce ducea spre Bucuresti.
M-am asezat langa geam pe o bancheta de o singura persoana,
vis-a-vis de mine o bancheta dubla cu un tanar ce statea singur cu un laptop in
brate si castile in urechi.
Maxi-taxiul a plecat din statie pe intuneric, opresti in
prima statiese mai urca cativa calatori si ultimul, un batran de aproximativ 70
de ani care abia putea merge, se urca cu greu intreaba daca maxiul ajunge in
Bolovani, i se spune ca nu ajunge dar il poate lasa intr-un loc de unde poate
ajunge in Bolovani, ii cade palaria pe jos, i se atrage atentia ca pierdut-o,
iar replica lui este „lasa, las-o ca am pierdut eu si mosia!!!”, ii intinge
soferului niste bani , si se aseaza langa tanarul cu laptopul in brate. Avea in
mana o sacosa, o geaca, palaria si o sticluta cu coniac. Incepe sa ii spuna
tanarului de langa el cate ceva, dar nu reuseam sa aud ce spune, tanarul si-a
scos o casca din urechi dar nu era
atent la ce spunea batranul, doar dadea
din cap in semn de aprobare.
La un moment dat batranul se intoarcxe spe mine si ma
intreaba „nu-i asa?”, eu il aprob dupa care, ma intreaba unde merg, ii spun cu
merg la Bucuresti iar el imi spune „ Aaaa,, Bucuresti, orasul in care a locuit
si scris poaetul George Chirila 39 de ani!”...dupa alte cateva vorbe, aflu ca
dansul este poetul George Chirila, despre care, spre rusinea mea nu auzisem
pana atunci.
Ii propun sa ne mutam pe o bancheta amandoi pentru a ne
putea auzi, pentru ca vorbea foarte incet. Atunci incepem un dialog ce m-a
marcat, imi spune ca a facut 2 facultati, ca a scris 13 carti de poezii si
dramaturgie, ca e actor si dupa cum spune dansul „betiv”.
Dupa cateva intrebari aflu ca este in conducerea uniunii
scriitorilor alaturi de Ana (Blandiana), Mircea (Dinescu) si
Monolescu(Nicolae).
II propun sa imi recite o peozie scrie de dansul, o face,
dar cu lacrimi in ochi, este un om trist, dar trist din cauza amintirilor
frumoase din cursul vietii, trist din cauza faptului ca poeziile sale se mai
gasesc la anticariate sau in librarii la preturi de 1,5-2 lei, dar fericit
pentru ca o poezie a sa se studiaza in clasa a 3-a( pe care imi propune sa o
repet pentru a invata poezia).
Din cand in cand imi mai ofera cate o gura de coniac pe care
o refuz politicos, spunandu-i ca am suc, iar dansul spunandu-mi „ aa, da
fiecare cu licoarea lui!”
Dilogul nostru a fost
intrerupt brusc de catre sofer care il anunta ca am ajuns in locul de unde
domnul George Chirila poate ajunge in Bolovani!, este grabit de toata lumea sa
coboare mai repede, toata lumea il hulea vazandu-l in stare de ebrietate dar
niciunul stiind cine este si de ce este asa!
„Asta-i viata de artist, ziua vesel, noaptea trist!” sau „tanar
vesel, batran trist”
As trai viata dansului, chiar daca as ajunge cum spune
dansul, betiv , as trai sa fiu prieten cu Ana Blandiana, Nichita Stanescu, sa
scriu o carte despre Nichita si o trilogie despre Eminescu, sa scriu teatru si
sa fie jucat de mine si Ion Caramitru, sa fiu o enciclopedie de poezii si
povesti cu si despre acestia mai sus mentionati!
Un comentariu:
Da,așa a fost! Viața te mai schimba!
Trimiteți un comentariu