Nu stiu cum a inceput visul asta ,nici nu am avut timp sa imi dau seama cand a inceput cel mai frumos vis din viatza mea.
In clasa a9a am vazut primul spectacol al trupei de teatru “Oglinzi”….”Metamorfoza” jucat de seniorii trupei:Ilie Calin,Pustea Bogdan,Krancevik Alexandru,etc.
A fost….nu am avut cuvinte sa le zic atunci pe moment dar in timpul spectacolului aveam lacrimi pe obraji…atunci a aparut in viata mea visul de a ajunge acolo sus…la …”Oglinzi”
In semestrul 2 dupa ce s-au retras “seniorii”, au venit la mine Johnny(Dobre Ionut),Liviu Chitu si Andrada Paragina stiind ca VREAU sa fac teatru si au zis “HAI”(nu am intrebat nimic si am mers,nu steam unde merg), am mers la “arhiva”(sala de repetitii a trupei)am simtit k e cea mai fericita zi din viata mea.
Atunci nici nu stiam sa citesc ca lumea ,ma balbaiam,aveam emotii …cand au distrbuit rolurile pt “Vicontele”prima mea piesa…
Am primit rolul Pompierului un rol mik,dar un rol care mi-a creat toate emotiile de care aveam nevoie pt a ma desavarsi,cu ajutorul LUI(Liviu Chitu) am reusit sa il joc…bine.
Pe 19 mai 2006 am plecat la
NU a fost nimic,a fost foarte bine ca nu am luat premiu pentru ca ne-am abitionat pt anul urmator.
Dar pana anul urmator am luat alaturi de noi recruiti-boboci si cu ei am facut 4 spectacole pentru ziua liceului….am fost mai buni…ne-am antrenat pt “VICLENIILE LUI SCAPIN”, spectacolul care ne-a facut sa ne certam sa ne impacam,sa nu ne mai vorbim…dar toate acestea pentru a ne face mai buni,pentru a ne ambitiona mai mult …si asa a fost …dupa 3 luni de repetitii intese in arhiva..am plecat la
Eram deja osteniti..dupa ce carasem decorul adus in centrul ploiesiului din sinaia cu camionul…dupa toate emotiile..dupa o repetitie pe “fast-forward”…dar am reusit sa jucam …fara sa facem greseli mari….apoi alte emotii amestecate cu sudoare si cu ganduri …dar si cu bucurie.Eram impacati cu noi ca am facut tot ce am putut…
A venit momentul premierii….se aude vocea sobra a lui GELU IONESCU…dupa cateva glume facute pentru a ne mai trece din emotii si tensiune spune…premiul trei se acorda….nu noi …nu stiam ce sa facem ..dak sa ne bucuram sau sa fim tristi…premiu 2 este acordat trupei…nu noi…deja nu mai puteam suporta tensiunea si ne dadeau lacrimile…premiul 1 este castigat de …NICI aici nu este rostit numele nostru deja eram daramati..dar nici bine nu caboara castigatoarii premiului 1 de pe scena si se aude MARELE PREMIU AL REVISTEI DRAMA ESTE ACORDAT……..TRUPEI DE TEATRU “OGLINZI” A COLEGIULUI MIHAIL CANTACUZINO DIN SINAIA…toata sala s-a ridicat in picioare si aplauda noi eram cu capul in pamanat ,apoi in sus multumindu-I lui DUMNEZEU…cu lacrimi in ochi….am urcat pe scena…a vorbit Johhny si am coborat fara sa ne fi dat inca seama ce am facut…NU mai stam mult si auzim…Cel mai bun actor este acordat lui DOBRE IONUT..
Atunci mi-am dat seama cu adevarat ca in clasa a9a chiar incepuse cel mai frumos vis al adolescentei mele,vis care imi doream cu disperare sa continue…si ii multumeam lui Alex(fratele meu )ca a facut asta inaintea mea si m-a facut sa imi placa..,lui Bogdan Pustea si lui Calin Ilie ca au castigat ei primul premiu pentru a ne ambitiona sa il castigam si noi si sa fim mai buni ca ei…
De atunci am inceput sa fim cautati din ce in ce mai mult…casa de cultura din
Dupa concursul de la
La iesirea din sala ne-am intalnit cu o trupa adversa care a venit sa ne felicite si sa ne spune ceea ce cu siguranta nu ne asteptam …”am venit la Sinaia la festival mai mult sa va vedem pe voi,e o placere sa va vedem jucand”..Atunci eu am ramas fara cuvinte nu mai stiam ce sa spun am lasat capu in panant si am tacut sfios dar cu o bucurie enorma in suflet.
Am continuat cu acest spectacol si la Busteni unde sala a fost (spre marea nostra uimire)arhi-plina..foarte multa lume a stat in picioare…
In sfarsit sunt in culmea fericirii ca am avut incredere si am pasit pe urmele fratelui meu…si am descoperit cum e sa simti 2 personaje in tine in acelasi timp sa te descoperi cu ajutorul personajului tau si sa descoperi personajul tau cu ajutorul tau. Sa simti un cocktail de sentimente care iti trece prin vene(bucurie,fericure,tristete,candoare,exaz,isterie)
In sfarsit, multumiri oamenilor care imi sunt alaturi in acest vis:Chistu liviu,Dobre Ionut,Paragina Andrada,Voicu Bogdan,si mai nou Scortaru Cristina,Moaca irina,Faliboga Luana,Toader Andreea Dragan Daniel si Toth Madalina sin u in ultimul rand doamnei profesoare CATALINA STANCIU
13 comentarii:
Si cat a trebuit sa te doara ca sa reusesti? Taci. Nu imi raspunde. Din tine, inteleg. :)
ma simt foarte bucuroasa ca fac parte din trupa 'oglinzi' mai mult sau mai putin e bine ca fac parte....desi nu ma simt in largul meu pentru ca stiu ca ar fi trebuit sa ma implic mai mult.mai simt mica pe langa voi si cat as vrea sa par eu de interesata nu pot pentru k mi'e frica sa nu fac vreo prostioara.....stii cum e...un copil atunci cand face primii pasi are nevoie de o mana care sa'l sprijine.La repetitiile pentru 'cutia'mana aia o fost mereu in spatele meu pregatita sa ma prinda daca cadeam.....acum...simt ca am cazut si nu ma mai pot ridica,nu mai gasesc mana aia de care sa ma tin si sa ma ridic din nou pentru a continua sa invatz sa merg pe acorduri de cuvinte.....
Mutzumim domnului Valentin de la 9 mai pentru aceaste cuvinte pline de amintiri si de fericire...as fi dorit sa spun mai multe insa as dori sa ma pronuntz in momentul in care voi parasi trupa, in ultimul an de liceu si sper, in ultima zi de liceu.
Mult succes inainte! >:D< M-ai lasat fara cuvinte... pur si simplu... speachless
PooP Mare pt un baiat Mic :)) :P :*
eu sper ca dragostea asta a ta sa dureze toata viata...mult noroc in continuare :*
ce zana maselutza mah?!?!?!?poftim cultura!!!!!eu is singura zana maselutza!!soare mata shtii qm!!!:)):)):)):))):)))l drq trb sa scot un brevet....
Felicitari pentru premiile de la Ideo Ideis! Sper sa veniti si anul viitor!
sa stii ca e destul de greu sa fii cu capul in nori...risti sa suferi atunci cand revii la relitate...f.frumos,n.am ce zice..imi e f greu sa ma pronunt...mi.e dor de voi
Sa fie ultimul articol pe care il citesc si la care plang de imi sar capacele....te admir si va admir pentru tot ce ati facut si ce ne-ati invatat....daca noi suntem elevi buni inseamna k am avut niste profesori si mai buni!!cu atat mai mult k ne sunt si prieteni ...bafta Vali si intregii trupe!!!>:D<
Citind articolul nu stiam cum sa acaparez mai repede informatiile ca sa trec la randul urmator. M-ai trecut din nou prin toate emotiile de la Vicleniile lui Scapin si la sfarsit am oftat..ca o sa plecam si o sa ne fie dor. Mi-ar placea sa retraiesc totul, clipa cu clipa. Nu as schimba nimic, as savura totul! Multumesc Valy (Kiwi) :)
Dureaza atata timp cat tu crezi in ea! Si mai ales, atunci cand e dragoste adevarata. :)
Ah, va pupa just weee. :d
Trimiteți un comentariu