Exista un lucru in viata mea care a pornit din unele contradictii ale mele cu mine ,a pornit ca o provocare si a ajuns in scurt timp sa imi ocupe toata viata timp de 3 ani si daca nu venea BAC-ul continua…si sper sa continue dupa BAC…
Acest “lucru” nu aparea in viata mea daca nu existau unii oameni extraordinari care sa promoveze teatrul in liceu si sa o faca cu o pasiune si o daruire ce reiesea din spectacolele lor ,ei au reusit arunce aceasta provocare,acest virus catre public si eu am fost unul dintre cel care l-au acceptat chiar daca era virus.Nu mi-a parut rau si nu o sa imi para,recunosc ca au fost unele moment grele,de cumpana,pentru ca acolo unde e pasiune si daruire e si cearta si asta face munca mai frumoasa,faptul ca toti trebuia sa tragem de acceasi rama in aceeasi parte pentru a face ceva bun.
Atunci cand am acceptat provocarea de a fi ucenicul unui om mai mic ca mine de ani nu stiam exact la ce ma inham,ca ma inham la responsabilitate,la munca asidua,la faptul ca trebuia sa fac parte dintr-un grup de oameni seriosi ,care vrea sa atinga culmile succesului,care nicioadata nu vorbea de jumatati de masura,vorbea numai de varfuri….eh,atunci cand am acceptat acesata provocare nu stiam ca prin ceea ce voi face ma voi descoperi p mine,nu stiam ca asa voi intelege oameni mai bine si mai usor,nu stiam ca teatrul imi va schimba viata radical,viata insemnand modul de viata si modul de a gandi si cercul de prieteni,si nu atat teatrul ca arta cat oamenii care fac teatru si care inteleg prin teatru un stil de viata. Dupa cateva luni de repetitii ,teatrul mi-a oferit sansa sa cunosc viitorii mei prieteni si tovarasi de viata ,care au fost si nu ma indoiesc ca vor fi alaturi de mine mult timp de aici ininte…cum imi place mie sa spun,OAMENI cu majuscule…care stiu ce e aia viata,oameni care m-au invatat tot ce stiu despre teatru si o mare parte a lucrurilor ce le stiu despre viata….ei mi-au oferit si experienta de viata,in acesti 3 ani am avut parte de cele mai extreme si distractive si lacrimogene experiente,din cauza teatrului…si nu numai ei sunt asa…asa sunt toti cei care iubesc teatrul si traiesc pentru a iesi in fata publicului pentru a fi altcineva(bine, ei sunt speciali pentru ca sunt ai mei…)
In 3 ani am ajuns sa am mai multe identitati,identitati ce,odata cu trecerea timpului au ajuns parte din mine,chit ca am fost clown la o petrecere pentru copii timp de 3 ore ,chit ca am fost “Saracul” timp 6 luni sau Geronte timp de 1 an,toate inseamna la fel de mult pentru mine,chit ca a fost un rol de 5 minute ,chit ca a fost unul de jumatate de ora,in fiecare dintre rolurile interpretate de mine ma identific cate un pic,in fiecare am lasat o parte din mine si o parte din ele a ramas in mine…cu fiecare dintre roluri am iesit in fata publicului la fel de mandru de indragostit si de nerabdator se le arat cine sunt eu ACUM.
In mare parte,asta am facut eu in 3 ani de liceu,3 ani care au trecut ca rapidu’ prin gara gandindu-ma acum,dar un rapid plin de amintiri si de clipe extrem de frumoase petru sufletul meu,clipe si amintiri pe care nu as fi putut sa le traiesc fara oamenii speciali care mi-au transmis virusul si au tras de mine de fiecare data sa muncesc mai mult sa fiu mai bun…Va multumesc doamnelor si domnilor Chitu Liviu,Dobre Ionut ,Dragan Daniel Florentin(Calu'), Paragina Andrada si Doamnei profesoare Catalina Stanciu si Domnului Gelu NIcolae Ionsecu prntru increderea acordata trupei noatre.
Nu imi mai ramane sa fac si eu pentru cei mici,ceea ce au facut altii pentru mine,petru a da virusul mai departe.
