duminică, 22 ianuarie 2012

Cum se colecteza selectiv gunoaiele la metrou?

Toata lumea cred ca a vazut ca la in multe statii de metrou sunt cosuri de gunoi compartimentate : menajer plastic si hartie...o mare parte din oameni plictisindu-se asteptand metroul, se uita pe cosul de gunoi si arunca corect obictul cu pricina...Daaaar face asta degeaba, pentru ca apoi vine o doamna cu un sac de gunoi in mana, cu o manausa pe cealalta mana(bine echipata de altfel) si scoate tot si pune in acelasi sac.

Bravo Metrorex, suntem mandri de voi!
"Big up" pentru voi!

miercuri, 18 ianuarie 2012

Intamplare 3!

B: eiii, uite ca ne intalnim din nou. In a3a ipostaza..

A: da, dar acum stim ca e a3a, acum stim tot ce s-a intamplat cu noi, ne amintim tot si din viata si dinainte de viata…

B: acum avem oarecum puterile cumulate…Ce zici? Ti-e mai bine aici?

A: da, mie da, dar oamenilor dragi mie nu le e mai bine cu mine aici, as vrea sa fiu aici dar totodata si cu ei acolo sa se bucure de mine si eu de ai pentru ca si eu am pierdut personae dragi si am simtit cum e, m-am simtit fara puteri, simteam ca Cineva are ceva cu mine si numai cu mine…

B: eu mi-am lasat acolo copiii, pentru care mi-as fi dat si viata daca nu mi-ar fi luat-o o asa zisa boala…

A eu cred ca ti-ai dat-o pentru ei, de cand s-au nascut , nu ai facut totul sa le fie bine…?

B: ba da, dar aici e greu sa ii vad cum se chinuie sa treaca peste probleme, si eu nu pot face nimic, as vrea sa le intru in subconstient sis a le ridic moralul asa cum o faceam odinioara, sa le spun ca pot avea o viata stralucita si fara mine, am fost stalpul lor atat cat a trebuit, acum trebuie sa se caleasca si pot vorbi cu mine , pentru ca ii ascult , macar atat sa simta…

A: Nu vrei sa nu nu mai vorbim de asta, te intristeaza, intr-un loc asa frumos nu ai voie sa fi trist..

B: ai dreptate este locul in care faci ce ti-ai dorit in viata si nu ai reusit, toate visele devin realitate(o alta realitate , ce-I drept!

A: si eu voiam ca inainte sa plec de pe pamant sa imi rezerv timp sa imi indeplinesc dorintele pe care nu am avut timp sa le satisfac…

B: ai fi fost in avantaj pentru ca aici ajungeai sa le faci din nou , deja aveai experienta(rade)

auzi?! Acum dupa ce a trecut…ce zici daca ai fi avut puterea sa alegi ai fi trait viata ta sau alta?

A: daca iti mai aduci aminte ce am vorbit noi prima data…eu voiam sa ajung intr-o familie buna sa am posibilitatea sa fac tot ce vreau…acum imi dau seama ca asta m-a impins la decizii nu foarte intelepte, teribiliste, chiar…dar cu toate astea a fost o experienta la limita mereu si oarecum mi-a placut…

Si uite, dupa cum vezi acum, dupa ce totul s-a terminat sunt la varsta la care mi-a placut cel mai mult sa traiesc si am fost cel mai fericit si impacat cu mine, 17 ani, 17…infinit, cum s-ar zice. Varsta la care eram un copil normal fara probleme cu legea care imi satisfaceam dorintele , ma distram cu oameni varsta mea fara a intra in necazuri si fara a face multe prostii, decat placerile vinovate.

B: da, asta e frumos aici ca te intorci la varsta ta preferata, deci eu, oarecum sunt mai batrana ca tine (rade), eu am fost cea mai implinita, si mi-a placut cel mai mult cand am inceput sa cresc in cariera si sa imi fac o familie, si nu numai asta, am revenit la varsta asta pentru ca atunci am inceput sa le intorc serviciul enorm parintilor mei…deci eu…sunt o femeie care isi spune de una singura varsta , am 27 de ani. Si sunt mandra ca aici m-am reintalnit cu parintii mei, pe care nu i-am recunoscut(…e alta poveste) si sunt mandrii de mine…

A: asta este alt lucru pe care nu il stiam acolo , acolo credeam, cum credeau toti ca aici fiecare va avea o vila “cu fereastra si sub fereastra, o gradina cu mult caprifoi cu florile-n lumina” si va fi fericit in coltul lui de paradis, dar nu, aici ne intalnim cu toti cei dupa care am plans mai devreme sau mai tarziu…

B: asa este…ti-ai dat seama de ce am zis ca nu i-am recunoscut pe parintii mei?…(rade DIN NOU) pentru ca si ei erau la varsta la care le-a placut cel mai mult lor in viata, sunt foarte tineri si plini de viata fata de cum mi-I aminteam eu, batrani si cu chipul batut de timp, ohii pierduti dar cu o licarire de speranta.

A: cand eram printre oameni, eram sceptic in ceea ce priveste locul asta…era normal, dar aveam o cu totul alta imagne despre el, tot frumoasa, dar alta

B: speram sa ma intalnesc cu parintii mei, dar sa fie batrani, eu stiam ca voi ramane batrana,credam ca tot ce a fost in viata a ramas acolo si a fost pus punct vietii mele. Sufletul meu a ramas la mine si amintirele sunt aievea. Cel mai mare cufar cu aur pe care il are un om, amintirile.

A: amintirile care ne fac sa regretam ca am plecat si ca suntem aici…

B: dar aici stim ca vom fi toti, dupa o generatie ne reintregim….

vineri, 6 ianuarie 2012

Intamplare 2!

A: te cunosc!!! Cred…

B: ?! sigur? Eu nu cred.
A: Ba da, am avut un deja-vu cand te-am vazut…sigur ne stim de undeva, sigur am mai vorbit undeva, candva…

B: Poate…

A: eu sunt Bruno…iti spune ceva numele?

B: Eu sunt Maria…e mai comun numele meu, si …nu cred, nu stiu, nu imi dau seama…dar simt ceva, simt ca oarecum e ceva…undeva, nu pot explica…

A: Si la mine e la fel, nu stiu decat sa iti spun ca e ceva..a fost ceva odata

B: e ceva feeric dar nu stiu de unde…

A: E greu? Asa in general,e greu?

B: pai…daca esti atent pe unde calci, nu e greu, totul e subred, si daca ai cazut, sunt multe trepte pana inapoi, si ai putea sa nu le mai poti urca…

A: asa ziceam si eu, aveam visuri marete, ca o sa fie totul frumos si o sa experimentez tot.

B: si eu am zis ca voi face tot ce e posibil si a trecut viata pe langa mine, daca stau sa ma gandesc am avut mai multe motive de suparare decat de bucurie, am pierdut oameni si am supravietuit eu, am spus ca voi vorbi cu oameni si nu am facut-o, am spus ca voi invata sa fca de toate , am invatat putine, am spus ca…

A: dar asta este natura umana, e practic imposibil sa faci tot ce vrei, esti un graunte de materie intr-un ocean planetar care vrea sa merga impotriva bataii vantului…

B: da, stiu e trist dar am visat, nu mi-a putut lua nimeni asta, oricat de multe impasuri am avut am zis ca eu tot pot, ce mi-a promis cand eram eu cat acel graunte la propriu…

A: dar asta te face sa simti ca traiesti, ca te chinui sa razbati, vrei sa fii unicul …

B: nu vreau asta, vreau sa se poate, vreau sa poata si altii dar sa pot si eu... nu stiu cum ar fi viata daca as reusi, daca as fi fericita doar pe moment sau apoi tot timpul…dar as vrea sa incerc…necunoscutul atrage dorinta cunoasterii lui

A: dar ne vom stinge fara a sti cum e si cu dorinta ca altii sa afle…poate dupa noi sa va afla…poate se va descoperi si asta, acum se descopera tot felul de lucruri, ce par neverosimile inca, poate va ajunge si fericirea continua verosimila.

B: m-am nascut intr-un sat cat un cartier, langa un oras maricel, dar nu am avut noroc de o viata buna la inceput, a trebuit sa ma lupt, familia mea manca ce apuca,mancam rar, maxim o data pe zi, nu am fost la gradinita, dar parintii mei au avut ambitia sa ma duca la scoala, si eu ambitia sa ii fac mandri si sa ii scot de acolo, am lucrat in liceu, am reusit sa plec la facultate si i-am facut sa stie ca ei chiar au facut ceva foarte frumos in viata. Mi-au schimbat destinul, destinul meu nu era asta, era acela de a ramane acolo si a manca ce apuca, sa fac o famlie si copii pe care sa nu am cu ce sa ii cresc, dar am reusit sa fac altceva…m-am angajat am avut o cariera frumoasa si mi-am scos familia de acolo…am apucat sa ii vad fericiti putin timp, pentru ca apoi s-au stins…

A: e o enigma, simt ca noi am mai vorbit despre subiectele astea cu mult timp in urma, iti cunosteam oarecum dorintele si aspiratiile, e un sentiment ciudat de frumos

B: si in mine a tot crescut sentimentul auzindu-te vorbind…dar tu, viata ta a fost cum ai vrut…?

A: eu mi-am dorit oarecum altceva, nascundu-ma intr-o familie instarita, am fost un copil rasfatat, am avut tot ce mi-am dorit, si am facut to felul de lucruri, unele ortodoxe, altele mai putin,am avut si problem cu legea, doar pentru mici distrectii ilegale si teribiliste, dandu-mi seama mai tarziu ca viata mea nu merge pe o linie care duce spre bine, m-am indreptat mi-am apropiat din nou familia pe care o folosisem pana atunci doar pentru a-mi satiscace haraturile si a ma scoate din belele, mi-am facut studiile si am dus o viata oarecum banala apoi dar pe o directie buna.

B: da, viata mea a fost banala de la inceput, da, mi-am ajutat familia asa cum am planuit dar nu m-am bucurat de ei mult timp, dar am apucat sa ii vad fericiti la batranete…

A: si acum? Ce va mai urma? Cum va fi?

B: vom urma cursul firesc al umilei noatre existente, asta daca nu se va decoperi nemurirea…dar nu as vrea asta, nici pentru mine nici pentru restul oamenilor…am incepe sa ne omoram intre noi pe resurse, cum noi am avut sansa noastra normal, le doresc celor ce vor sa vina.

A: corect. Dar totusi e un necunoscut ce va veni, si mi-e teama un pic, nu stiu daca sunt nerabdator sau nu….

B: nici eu nu stiu asta…Ma intreb daca am fost asa si inainte de a ma naste, tot reticent am fost?