marți, 26 august 2014

Un altfel Ice Bucket Challenge

De 5 zile a tot luat amploare acest "Pay it forward"si in Romania, dupa ce a facut furori in SUA, dar aceasta miscare ce a fost creata pentru a ajuta cercetarea in domeniul medical a ajuns sa fie o metoda prin care se promoveaza brandul personal printr-un filmulet in care oamenii isi toarna o galeata cu apa in cap. Ideea era ca apa sa fie turnata in cazul in care persoana nu doreste sa doneze, in semn de pedeapsa.
Colegul meu Andrei Cosuleanu, dupa ce a primit provocarea de a dona sau a-si turna apa in cap, a decis ca va dona si va da si un exemplu despre cum ar trebui sa perceapa lumea aceasta moda. Ok, este o moda, dar este pe sistem "pay it forward", nu pentru a provoca oameni sa isi toarne apa in cap, ci pentru ca ca oamenii sa faca alti oameni fericiti.
In cadrul Parcului Natural Vacaresti  traieste o familie pe care am cunoscut-o anul trecut cand am avut actiunea de ecologizare a Parcului Natural Vacaresti, este singura ce are grija ca acel loc sa ramana intact. Familia lui 'Nea Gica traieste acolo fara apa potabila si electricitate.
Andrei a donat astazi familiei lui 'Nea Gica echivalentul unei galeti in apa plata, 5 kg de mere, 5 kg de prune, 2 pui la rotisor, voie buna din belsug.

Pentru a putea face mai multe pentru aceasta familie am avea nevoie de ajutorul vostru, am vrea sa le ducem niste haine pentru copii si cei doi adulti.
Copiii sunt micuti (fetele de 2-5 ani) iar baietii 3-14 ani.( 2 fac box si ar avea nevoie si de echipament).

Felicitari Andrei.

miercuri, 3 octombrie 2012

Cea mai frumoasa intalnire din maxi-taxi! sau Cum l-am intalnit pe poetul George Chirila





Era o seara frumoasa de la sfarsitul lui septembrie cand ma intorceam de la Targoviste, am luat ultima cursa  ce ducea spre Bucuresti.
M-am asezat langa geam pe o bancheta de o singura persoana, vis-a-vis de mine o bancheta dubla cu un tanar ce statea singur cu un laptop in brate si castile in urechi.
Maxi-taxiul a plecat din statie pe intuneric, opresti in prima statiese mai urca cativa calatori si ultimul, un batran de aproximativ 70 de ani care abia putea merge, se urca cu greu intreaba daca maxiul ajunge in Bolovani, i se spune ca nu ajunge dar il poate lasa intr-un loc de unde poate ajunge in Bolovani, ii cade palaria pe jos, i se atrage atentia ca pierdut-o, iar replica lui este „lasa, las-o ca am pierdut eu si mosia!!!”, ii intinge soferului niste bani , si se aseaza langa tanarul cu laptopul in brate. Avea in mana o sacosa, o geaca, palaria si o sticluta cu coniac. Incepe sa ii spuna tanarului de langa el cate ceva, dar nu reuseam sa aud ce spune, tanarul si-a scos o casca din urechi  dar nu era atent  la ce spunea batranul, doar dadea din cap in semn de aprobare.
La un moment dat batranul se intoarcxe spe mine si ma intreaba „nu-i asa?”, eu il aprob dupa care, ma intreaba unde merg, ii spun cu merg la Bucuresti iar el imi spune „ Aaaa,, Bucuresti, orasul in care a locuit si scris poaetul George Chirila 39 de ani!”...dupa alte cateva vorbe, aflu ca dansul este poetul George Chirila, despre care, spre rusinea mea nu auzisem pana atunci.
Ii propun sa ne mutam pe o bancheta amandoi pentru a ne putea auzi, pentru ca vorbea foarte incet. Atunci incepem un dialog ce m-a marcat, imi spune ca a facut 2 facultati, ca a scris 13 carti de poezii si dramaturgie, ca e actor si dupa cum spune dansul „betiv”.
Dupa cateva intrebari aflu ca este in conducerea uniunii scriitorilor alaturi de Ana (Blandiana), Mircea (Dinescu) si Monolescu(Nicolae).
II propun sa imi recite o peozie scrie de dansul, o face, dar cu lacrimi in ochi, este un om trist, dar trist din cauza amintirilor frumoase din cursul vietii, trist din cauza faptului ca poeziile sale se mai gasesc la anticariate sau in librarii la preturi de 1,5-2 lei, dar fericit pentru ca o poezie a sa se studiaza in clasa a 3-a( pe care imi propune sa o repet pentru a invata poezia).
Din cand in cand imi mai ofera cate o gura de coniac pe care o refuz politicos, spunandu-i ca am suc, iar dansul spunandu-mi „ aa, da fiecare cu licoarea lui!”
Dilogul nostru  a fost intrerupt brusc de catre sofer care il anunta ca am ajuns in locul de unde domnul George Chirila poate ajunge in Bolovani!, este grabit de toata lumea sa coboare mai repede, toata lumea il hulea vazandu-l in stare de ebrietate dar niciunul stiind cine este si de ce este asa!
„Asta-i viata de artist, ziua vesel, noaptea trist!” sau „tanar vesel, batran trist”

As trai viata dansului, chiar daca as ajunge cum spune dansul, betiv , as trai sa fiu prieten cu Ana Blandiana, Nichita Stanescu, sa scriu o carte despre Nichita si o trilogie despre Eminescu, sa scriu teatru si sa fie jucat de mine si Ion Caramitru, sa fiu o enciclopedie de poezii si povesti cu si despre acestia mai sus mentionati!

miercuri, 25 iulie 2012

25


Astazi parintii mei au implinit 25 de ani de de la casatorie! Au un sfert de secol de cand poarta verighetele!
Mi se pare incredibil, 25 de ani pare a fi o viata de om. Unii oameni nu au 25 de ani de viata   (eu), ei au 25 de ani impreuna!
Sunt un exemplu viu ca se poate ajunge aici, stiu ca sunt multi, dar ei sunt ai mei, si ei conteaza cel mai mult!
Ma gandesc la asta si la ce se intampla in zilele noastre...oamenii se casatoresc la intamplare gandindu-se „daca nu merge nu merge, divortam si asta e” sau „ nu ne casatorim , putem sta asa, ca tot aia e” atunci nu era  asa in niciunul din cazuri, nu puteai divorta asa, una, doua si nici sa ai copii fara sa fii casatorit, nu erai prea bine vazut in societate!
Ii felicit pe ei, in primul rand si apoi pe toti cei care au ajuns la aceasta „varsta” si le doresc     ” Multi ani inainte !”

miercuri, 23 mai 2012

pe vremea asta nici la examene nu imi vine sa ma duc! as sta in pat si as vegeta dormind, imi soarbe tot cheful de viata! nu e bine ce se intampla cu mine, nu?

joi, 17 mai 2012

Restanta!

De cand am inceput facultatea, am auzit obsesiv urmatorul citat, "Nu esti student daca nu ai cel putin o restanta", uite ca in sfarsit am reusit!
Nu m-am chinuit, dar m-am procopsit cu una, zic eu, dintr-o eroare de corectare, dar nu asta e important,important e ca sunt mandru cu ea si o port "alaturea".

duminică, 22 ianuarie 2012

Cum se colecteza selectiv gunoaiele la metrou?

Toata lumea cred ca a vazut ca la in multe statii de metrou sunt cosuri de gunoi compartimentate : menajer plastic si hartie...o mare parte din oameni plictisindu-se asteptand metroul, se uita pe cosul de gunoi si arunca corect obictul cu pricina...Daaaar face asta degeaba, pentru ca apoi vine o doamna cu un sac de gunoi in mana, cu o manausa pe cealalta mana(bine echipata de altfel) si scoate tot si pune in acelasi sac.

Bravo Metrorex, suntem mandri de voi!
"Big up" pentru voi!

miercuri, 18 ianuarie 2012

Intamplare 3!

B: eiii, uite ca ne intalnim din nou. In a3a ipostaza..

A: da, dar acum stim ca e a3a, acum stim tot ce s-a intamplat cu noi, ne amintim tot si din viata si dinainte de viata…

B: acum avem oarecum puterile cumulate…Ce zici? Ti-e mai bine aici?

A: da, mie da, dar oamenilor dragi mie nu le e mai bine cu mine aici, as vrea sa fiu aici dar totodata si cu ei acolo sa se bucure de mine si eu de ai pentru ca si eu am pierdut personae dragi si am simtit cum e, m-am simtit fara puteri, simteam ca Cineva are ceva cu mine si numai cu mine…

B: eu mi-am lasat acolo copiii, pentru care mi-as fi dat si viata daca nu mi-ar fi luat-o o asa zisa boala…

A eu cred ca ti-ai dat-o pentru ei, de cand s-au nascut , nu ai facut totul sa le fie bine…?

B: ba da, dar aici e greu sa ii vad cum se chinuie sa treaca peste probleme, si eu nu pot face nimic, as vrea sa le intru in subconstient sis a le ridic moralul asa cum o faceam odinioara, sa le spun ca pot avea o viata stralucita si fara mine, am fost stalpul lor atat cat a trebuit, acum trebuie sa se caleasca si pot vorbi cu mine , pentru ca ii ascult , macar atat sa simta…

A: Nu vrei sa nu nu mai vorbim de asta, te intristeaza, intr-un loc asa frumos nu ai voie sa fi trist..

B: ai dreptate este locul in care faci ce ti-ai dorit in viata si nu ai reusit, toate visele devin realitate(o alta realitate , ce-I drept!

A: si eu voiam ca inainte sa plec de pe pamant sa imi rezerv timp sa imi indeplinesc dorintele pe care nu am avut timp sa le satisfac…

B: ai fi fost in avantaj pentru ca aici ajungeai sa le faci din nou , deja aveai experienta(rade)

auzi?! Acum dupa ce a trecut…ce zici daca ai fi avut puterea sa alegi ai fi trait viata ta sau alta?

A: daca iti mai aduci aminte ce am vorbit noi prima data…eu voiam sa ajung intr-o familie buna sa am posibilitatea sa fac tot ce vreau…acum imi dau seama ca asta m-a impins la decizii nu foarte intelepte, teribiliste, chiar…dar cu toate astea a fost o experienta la limita mereu si oarecum mi-a placut…

Si uite, dupa cum vezi acum, dupa ce totul s-a terminat sunt la varsta la care mi-a placut cel mai mult sa traiesc si am fost cel mai fericit si impacat cu mine, 17 ani, 17…infinit, cum s-ar zice. Varsta la care eram un copil normal fara probleme cu legea care imi satisfaceam dorintele , ma distram cu oameni varsta mea fara a intra in necazuri si fara a face multe prostii, decat placerile vinovate.

B: da, asta e frumos aici ca te intorci la varsta ta preferata, deci eu, oarecum sunt mai batrana ca tine (rade), eu am fost cea mai implinita, si mi-a placut cel mai mult cand am inceput sa cresc in cariera si sa imi fac o familie, si nu numai asta, am revenit la varsta asta pentru ca atunci am inceput sa le intorc serviciul enorm parintilor mei…deci eu…sunt o femeie care isi spune de una singura varsta , am 27 de ani. Si sunt mandra ca aici m-am reintalnit cu parintii mei, pe care nu i-am recunoscut(…e alta poveste) si sunt mandrii de mine…

A: asta este alt lucru pe care nu il stiam acolo , acolo credeam, cum credeau toti ca aici fiecare va avea o vila “cu fereastra si sub fereastra, o gradina cu mult caprifoi cu florile-n lumina” si va fi fericit in coltul lui de paradis, dar nu, aici ne intalnim cu toti cei dupa care am plans mai devreme sau mai tarziu…

B: asa este…ti-ai dat seama de ce am zis ca nu i-am recunoscut pe parintii mei?…(rade DIN NOU) pentru ca si ei erau la varsta la care le-a placut cel mai mult lor in viata, sunt foarte tineri si plini de viata fata de cum mi-I aminteam eu, batrani si cu chipul batut de timp, ohii pierduti dar cu o licarire de speranta.

A: cand eram printre oameni, eram sceptic in ceea ce priveste locul asta…era normal, dar aveam o cu totul alta imagne despre el, tot frumoasa, dar alta

B: speram sa ma intalnesc cu parintii mei, dar sa fie batrani, eu stiam ca voi ramane batrana,credam ca tot ce a fost in viata a ramas acolo si a fost pus punct vietii mele. Sufletul meu a ramas la mine si amintirele sunt aievea. Cel mai mare cufar cu aur pe care il are un om, amintirile.

A: amintirile care ne fac sa regretam ca am plecat si ca suntem aici…

B: dar aici stim ca vom fi toti, dupa o generatie ne reintregim….

vineri, 6 ianuarie 2012

Intamplare 2!

A: te cunosc!!! Cred…

B: ?! sigur? Eu nu cred.
A: Ba da, am avut un deja-vu cand te-am vazut…sigur ne stim de undeva, sigur am mai vorbit undeva, candva…

B: Poate…

A: eu sunt Bruno…iti spune ceva numele?

B: Eu sunt Maria…e mai comun numele meu, si …nu cred, nu stiu, nu imi dau seama…dar simt ceva, simt ca oarecum e ceva…undeva, nu pot explica…

A: Si la mine e la fel, nu stiu decat sa iti spun ca e ceva..a fost ceva odata

B: e ceva feeric dar nu stiu de unde…

A: E greu? Asa in general,e greu?

B: pai…daca esti atent pe unde calci, nu e greu, totul e subred, si daca ai cazut, sunt multe trepte pana inapoi, si ai putea sa nu le mai poti urca…

A: asa ziceam si eu, aveam visuri marete, ca o sa fie totul frumos si o sa experimentez tot.

B: si eu am zis ca voi face tot ce e posibil si a trecut viata pe langa mine, daca stau sa ma gandesc am avut mai multe motive de suparare decat de bucurie, am pierdut oameni si am supravietuit eu, am spus ca voi vorbi cu oameni si nu am facut-o, am spus ca voi invata sa fca de toate , am invatat putine, am spus ca…

A: dar asta este natura umana, e practic imposibil sa faci tot ce vrei, esti un graunte de materie intr-un ocean planetar care vrea sa merga impotriva bataii vantului…

B: da, stiu e trist dar am visat, nu mi-a putut lua nimeni asta, oricat de multe impasuri am avut am zis ca eu tot pot, ce mi-a promis cand eram eu cat acel graunte la propriu…

A: dar asta te face sa simti ca traiesti, ca te chinui sa razbati, vrei sa fii unicul …

B: nu vreau asta, vreau sa se poate, vreau sa poata si altii dar sa pot si eu... nu stiu cum ar fi viata daca as reusi, daca as fi fericita doar pe moment sau apoi tot timpul…dar as vrea sa incerc…necunoscutul atrage dorinta cunoasterii lui

A: dar ne vom stinge fara a sti cum e si cu dorinta ca altii sa afle…poate dupa noi sa va afla…poate se va descoperi si asta, acum se descopera tot felul de lucruri, ce par neverosimile inca, poate va ajunge si fericirea continua verosimila.

B: m-am nascut intr-un sat cat un cartier, langa un oras maricel, dar nu am avut noroc de o viata buna la inceput, a trebuit sa ma lupt, familia mea manca ce apuca,mancam rar, maxim o data pe zi, nu am fost la gradinita, dar parintii mei au avut ambitia sa ma duca la scoala, si eu ambitia sa ii fac mandri si sa ii scot de acolo, am lucrat in liceu, am reusit sa plec la facultate si i-am facut sa stie ca ei chiar au facut ceva foarte frumos in viata. Mi-au schimbat destinul, destinul meu nu era asta, era acela de a ramane acolo si a manca ce apuca, sa fac o famlie si copii pe care sa nu am cu ce sa ii cresc, dar am reusit sa fac altceva…m-am angajat am avut o cariera frumoasa si mi-am scos familia de acolo…am apucat sa ii vad fericiti putin timp, pentru ca apoi s-au stins…

A: e o enigma, simt ca noi am mai vorbit despre subiectele astea cu mult timp in urma, iti cunosteam oarecum dorintele si aspiratiile, e un sentiment ciudat de frumos

B: si in mine a tot crescut sentimentul auzindu-te vorbind…dar tu, viata ta a fost cum ai vrut…?

A: eu mi-am dorit oarecum altceva, nascundu-ma intr-o familie instarita, am fost un copil rasfatat, am avut tot ce mi-am dorit, si am facut to felul de lucruri, unele ortodoxe, altele mai putin,am avut si problem cu legea, doar pentru mici distrectii ilegale si teribiliste, dandu-mi seama mai tarziu ca viata mea nu merge pe o linie care duce spre bine, m-am indreptat mi-am apropiat din nou familia pe care o folosisem pana atunci doar pentru a-mi satiscace haraturile si a ma scoate din belele, mi-am facut studiile si am dus o viata oarecum banala apoi dar pe o directie buna.

B: da, viata mea a fost banala de la inceput, da, mi-am ajutat familia asa cum am planuit dar nu m-am bucurat de ei mult timp, dar am apucat sa ii vad fericiti la batranete…

A: si acum? Ce va mai urma? Cum va fi?

B: vom urma cursul firesc al umilei noatre existente, asta daca nu se va decoperi nemurirea…dar nu as vrea asta, nici pentru mine nici pentru restul oamenilor…am incepe sa ne omoram intre noi pe resurse, cum noi am avut sansa noastra normal, le doresc celor ce vor sa vina.

A: corect. Dar totusi e un necunoscut ce va veni, si mi-e teama un pic, nu stiu daca sunt nerabdator sau nu….

B: nici eu nu stiu asta…Ma intreb daca am fost asa si inainte de a ma naste, tot reticent am fost?

miercuri, 21 decembrie 2011

Intamplare!

A: Ai emotii? Mai ai un pic si va trebui sa pleci…

B: Da, am emotii, nu va voi mai vedea pe voi, acolo va fi cu totul altfel,tot ce sper e sa fie mai bine ca si aici. Mai am 2 ore.

A: iti doresc sa iti fie bine acolo unde vei ajunge. Ai aflat unde?

B; Undeva in Romania, intr-un sat, la o familie saraca dar cu cu sufletul mare, cred ca am nimerit bine. Cand voi creste voi face tot ce pot sa ii ajut sa nu ii mail as sa se chinuie asa cum o vor face pentru mine.Tu? unde vei merge?

A: Tot in Romania, in Bucuresti, la o familie cu stare, cred ca si mie imi va fi bine, voi avea camera mea intr-o casa mare. Voi fi intr-un oras mare si voi putea sa exploatez tot ce imi ofera viata. Chiar asta imi doream.

B: Poate ca cineva ne asculta, si ne trimite acolo unde ne dorim, numai ca eu nu am visat la un loc anume…tocmai de asta cred ca a fost ales un loc frumos de tara, cu oameni “frumosi”.

A: Mai ai frati sau surori? Eu am auzit ca mai am o sora mai mare cu 7 ani ca si mine, asta nu stiu daca e bine sau nu…

B: Eu voi mai avea inca 3 frati si o sora, este familie mare si fericita care munceste din greu sa isi castige existent si se inteleg bine unul cu celalalt, ma vor ajuta si pe mine sa cresc. Cum o sa ii disting?

A: Pai sunt diferiti intre ei, plus ca fiecare are numele lui. De exemplu pe mine ma va chema Bruno. Nu este ceea ce mi-am dorit eu dar acum imi place, eu vroiam un nume specific tarii.

B: Pe mine ma vor numi Maria, pentru ca ma nasc in luna decembrie, atunci cand L-a nascut si Fecioara Maria pe Iisus, si parintii mei cred ca au fost binecuvantati de Fecioara Maria.

A: Ai mei nu cred ca sunt asa religiosi, au cautat un nume sa le placa si atat.

B; Ah, abia astept sa ma bag seara in pat, sa ascult focul din soba si pe mama care imi citeste o poveste. Asa as vrea sa fie fiecare searasi cand ploua afara sa vina sa doarma cu mine …

Astept sa inceapa necunoscutul, deja ma imbat cu vise si sperante dar in acelasi timp imi fa fi si dor de ceea ce e aici.

A: dar gandeste-te ca te asteapta o lume noua, aici ai stat 9 luni de zile acolo vei sta cateva zeci de ani si tot nu te vei satura, vei vrea sa mai ramai. Vei spune ca nu ai terminat de facut tot ce ti-ai propus, ca nu ai vazut toate locurile pe care voiai sa le vezi, ca nu ai vorbit cu toti oamenii cu care voiai sa vorbesti.

B: asa e, dar ma tot gandesc care e realitatea, cea de aici sau cea de acolo?

A: pai noi visam la ce va fi acolo , abia asteptam sa mergem acolo, aici stam 9 luni, acolo zeci de ani, aici ne ciupim si nu simtim, acolo simtim. Acolo vom invata, acolo vom creste…deci cred ca acolo. Dar asta tu vei afla prima.

B: Da, nu mai e mult si voi disparea de aici , voi ramane fara timp…abia astept sa ii vad cum se bucura si cum vor sari pe mine sa ma ia fiecare in brate si sa ma alinte…va fi frumos, vor fi beti de fericire.

A: la mine sunt deja pregatiti, sunt toti la spital…asteapta sa apar sunt acolo toti cu camera de filmat cu aparate foto, sa imi arate cand voi creste cum eram

B: Parintii mei nu stiu nimic, stiu perioada dar nu sunt la spital, o sa ii iau pe nepregatite, sper sa nu se intample ceva cu mama.

A: dar oare cum stiu ei ca vor avea un copil si cum aparem noi aici in locul asta?

B: pai cand doi oameni se iubesc, o femeie si un barbat dupa un anumit timp femeii incepe sa i se unfle burta si acolo suntem noi… dar noi suntem lasati sa stam si aici unii cu altii 9 luni pana cand aparem pe pamant

A: auzi?! Oare noi ne vom mai vedea vreodata? Sau daca ne vom vedea ne vom aminti ca ne cunstem?

B: pai daca asta nu e realitatea si pamantul e realitatea, cred ca nu ne vom aminti, dar am putea sa avem deja-vu-uri, senzatia ca ne-am mai vazut undeva sau ca am mai vorbit sau ca s-a mai ntamplat ceva intre noi la un moment dat…

A: sper sa se intample asta, pentru oricum suntem amandoi in aceiasi tara.