Intamplare 2!

A: te cunosc!!! Cred…

B: ?! sigur? Eu nu cred.
A: Ba da, am avut un deja-vu cand te-am vazut…sigur ne stim de undeva, sigur am mai vorbit undeva, candva…

B: Poate…

A: eu sunt Bruno…iti spune ceva numele?

B: Eu sunt Maria…e mai comun numele meu, si …nu cred, nu stiu, nu imi dau seama…dar simt ceva, simt ca oarecum e ceva…undeva, nu pot explica…

A: Si la mine e la fel, nu stiu decat sa iti spun ca e ceva..a fost ceva odata

B: e ceva feeric dar nu stiu de unde…

A: E greu? Asa in general,e greu?

B: pai…daca esti atent pe unde calci, nu e greu, totul e subred, si daca ai cazut, sunt multe trepte pana inapoi, si ai putea sa nu le mai poti urca…

A: asa ziceam si eu, aveam visuri marete, ca o sa fie totul frumos si o sa experimentez tot.

B: si eu am zis ca voi face tot ce e posibil si a trecut viata pe langa mine, daca stau sa ma gandesc am avut mai multe motive de suparare decat de bucurie, am pierdut oameni si am supravietuit eu, am spus ca voi vorbi cu oameni si nu am facut-o, am spus ca voi invata sa fca de toate , am invatat putine, am spus ca…

A: dar asta este natura umana, e practic imposibil sa faci tot ce vrei, esti un graunte de materie intr-un ocean planetar care vrea sa merga impotriva bataii vantului…

B: da, stiu e trist dar am visat, nu mi-a putut lua nimeni asta, oricat de multe impasuri am avut am zis ca eu tot pot, ce mi-a promis cand eram eu cat acel graunte la propriu…

A: dar asta te face sa simti ca traiesti, ca te chinui sa razbati, vrei sa fii unicul …

B: nu vreau asta, vreau sa se poate, vreau sa poata si altii dar sa pot si eu... nu stiu cum ar fi viata daca as reusi, daca as fi fericita doar pe moment sau apoi tot timpul…dar as vrea sa incerc…necunoscutul atrage dorinta cunoasterii lui

A: dar ne vom stinge fara a sti cum e si cu dorinta ca altii sa afle…poate dupa noi sa va afla…poate se va descoperi si asta, acum se descopera tot felul de lucruri, ce par neverosimile inca, poate va ajunge si fericirea continua verosimila.

B: m-am nascut intr-un sat cat un cartier, langa un oras maricel, dar nu am avut noroc de o viata buna la inceput, a trebuit sa ma lupt, familia mea manca ce apuca,mancam rar, maxim o data pe zi, nu am fost la gradinita, dar parintii mei au avut ambitia sa ma duca la scoala, si eu ambitia sa ii fac mandri si sa ii scot de acolo, am lucrat in liceu, am reusit sa plec la facultate si i-am facut sa stie ca ei chiar au facut ceva foarte frumos in viata. Mi-au schimbat destinul, destinul meu nu era asta, era acela de a ramane acolo si a manca ce apuca, sa fac o famlie si copii pe care sa nu am cu ce sa ii cresc, dar am reusit sa fac altceva…m-am angajat am avut o cariera frumoasa si mi-am scos familia de acolo…am apucat sa ii vad fericiti putin timp, pentru ca apoi s-au stins…

A: e o enigma, simt ca noi am mai vorbit despre subiectele astea cu mult timp in urma, iti cunosteam oarecum dorintele si aspiratiile, e un sentiment ciudat de frumos

B: si in mine a tot crescut sentimentul auzindu-te vorbind…dar tu, viata ta a fost cum ai vrut…?

A: eu mi-am dorit oarecum altceva, nascundu-ma intr-o familie instarita, am fost un copil rasfatat, am avut tot ce mi-am dorit, si am facut to felul de lucruri, unele ortodoxe, altele mai putin,am avut si problem cu legea, doar pentru mici distrectii ilegale si teribiliste, dandu-mi seama mai tarziu ca viata mea nu merge pe o linie care duce spre bine, m-am indreptat mi-am apropiat din nou familia pe care o folosisem pana atunci doar pentru a-mi satiscace haraturile si a ma scoate din belele, mi-am facut studiile si am dus o viata oarecum banala apoi dar pe o directie buna.

B: da, viata mea a fost banala de la inceput, da, mi-am ajutat familia asa cum am planuit dar nu m-am bucurat de ei mult timp, dar am apucat sa ii vad fericiti la batranete…

A: si acum? Ce va mai urma? Cum va fi?

B: vom urma cursul firesc al umilei noatre existente, asta daca nu se va decoperi nemurirea…dar nu as vrea asta, nici pentru mine nici pentru restul oamenilor…am incepe sa ne omoram intre noi pe resurse, cum noi am avut sansa noastra normal, le doresc celor ce vor sa vina.

A: corect. Dar totusi e un necunoscut ce va veni, si mi-e teama un pic, nu stiu daca sunt nerabdator sau nu….

B: nici eu nu stiu asta…Ma intreb daca am fost asa si inainte de a ma naste, tot reticent am fost?