Intr-o zi de decembrie 2012 m-am hotarat sa caut un ONG in care sa ma implic, stiam ca nu am sanse pe piata muncii in domeniul protectiei mediului daca nu fac ceva constructiv in facultate. La inceputul lunii ianuarie am gasit un anunt prin care Let’s Do It, Romania! cauta voluntari. Erau posturi care nu ma avantajau, in domeniul fundraisingului si al comunicarii. Am stat sa ma gandesc ce sa fac pentru ca nu stiam ce va fi daca voi aplica pe un post despre care nu stiu aproape nimic, dar am riscat. Mi-am actualizat C.V.-ul si am cerut ajutorul unei prietene pentru a scrie o scrisoare de intentie pentru a trimite aplicatia.
La mijlocul lunii ianuarie am fost
sunat sa nerg la un interviu pentru
postul de fundraiser. M-am dus eu stiind
ca nu am nimic de pierdut, voluntar mai fusesem 4 ani in liceu, cand am facut
fundraisind door to door pentru cauze sociale. Dupa acest interviu cu echipa de HR, urma sa
am un interviu cu coordonatorul de Fundraising .
Am primit un mail pentru a programa
interviul si am mers la locul cu pricina, unde am dat de o persoana pe care o
cunoasteam din vedere, Andrei Cosuleanu care era client fidel, impreuna cu toti
fondatorii Let’s Do It, Romania! la cafeneaua la care eu lucram ca ospatar pe
vremea aceea.
Discutia a durat 10 minute, ne-am
dat seama de unde ne cunoastem si mi-a propus sa fiu “ Specialist protectia mediului si responsabil
cu autoritatile central”, in mometul ala am ramas uimit si mi-am dat seama ca
cineva acolo, oriunde, tine cu mine.
Atunci a inceput ceea ce eu numesc
viata de voluntar de profesie. De atunci am inceput sa ma inconjor cu oameni
frumosi, entuziasti, destepti si luptatori, pentru ca asa este echipa Let’s Do
It, Romania!
Acestia sunt oamenii care au reusit
sa ma faca sa imi doresc din ce in ce mai mult sis a imi dea increderea
necesara sa imi dau seama ca orice se poate, pentru ca ei au dovedit ca daca
iti doresti ceva cu adevarat se poate. Ei au fost atat de incapatanati sa faca
ceva ce nimeni nu credea ca se ppoate in Romania, sa scoata din case 200.000 de
romani intr-o singura zi pentru a face curat, si au reusit de inca 3 ori apoi,
pana cand au ajuns in 2014 la 1.000.000 de romani.
Putini stiu care e sentimentul pe
care il ai cand, dupa 8 luni de munca, la sfarsitul unei zile afli o cifra estimativa
si ca este de aproape 200.000 de voluntari, eu l-am simtit in 2013. Nu il pot
descrie, dar spun sincer ca am inteles de ce au continuat, de ce s-au
incapatatnat sa continue, pentru ca au devenit dependeti de sentimentele de
nedescris pe care le ai cand afli rezultatele,cand afli cati oameni ai reusit
sa urnesti prin incapanatarea unei maini
de oameni.
Povestea a continuat si dupa 2013,
altfel, dar a continuat, proiectul si-a schimbat forma, dar urmeaza proiecte
cel putin la fel de frumoase pentru romani si Romania.Va multumesc Andrei, Stefan, Anca,
Ana, Ionut, Luciana, Alina si tuturor celorlalti colegi din echipa centrala si
nationala pentru ca m-ati acceptat, ajutat, determinat, invatat, dezvoltat.
La multi ani plini de proiecte
frumoase pentru o Romanie din ce in ce mai responsabila!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu