Notare periodica 3

Lepra
Lepra este o specie aparte a omenirii, pe langa femei si altele exista si specia, Lepra.
Din aceasta specie fac parte OAMENII care sunt in plus, care desi au ce face, nu au chef si nu vor sa se miste, sunt foarte comizi si au chef doar sa se distreze si sa rada, pentru ca asta ii tine in viata.Este o specie intinsa pe toata suprafata Globului Pamantesc,din aceasta categorie mi-am dat seama ca fac parte si eu.
Lepra nu este doar o specie, este si o stare, “ stau ca o lepra”.acesta stare nu se transmite, se dobandeste dupa cativa ani de liceu…si e foarte comoda, dar e grav cand ai intent sa iesi din aceasta stare, pentru ca esta cam greu sa faci acest lucru, necesita o vointa de fier, mai mare ca aceea de a te lasa de fumat.
Dar , in concluzie e o stare de letargie, in care ai chef numai sa stai si sa dormi…dar e o stare foarte misto… foarte relaxanta…
Am spus asta in cazul in care unii se simt asa si nu stiu de ce…daca va simtiti asa sunteti LEPRE!

Notare periodica 2

Uite ca am revenit cu o notare noua!
Am si eu niste intrebari de pus, pe care pana acum mi l-eam pus mie dar nu am primit niciun raspuns.
Cum pot unii oameni ca creada in Horoscop?…pentru mine e o absurditate…cum cred ei ca se poate ca tuturor fecioarelor( de exemplu ) sa li se intample aceleasi lucruri in aceeasi zi… si cand ii vad pe unii citind prin diverse reviste horoscopul sau uitaindu-se la emisiuni, ii inteb de ce fac asta, pentru oricum nu are cum sa fie adevarat ceea ce afla de acolo… imi plac rasunsurile lor: “pai ma uit si eu de plictiseala”, sau “ca sa vad ce mai abereaza astia”…hai frate faci asta din plictiseala de cate ori prinzi un ziar in mana??? Sau tu uiti sa vezi ce abereaza in fiecare dimineata la HOROSCOP…uite-te la vreme mai bine…e folositoare…iti dai seama cu ce trebuie sa te imbraci…dar nu, hai sa ne uitam la horoscop, poate zice ca primesc bani!!!
Eu nu cred in asa ceva, la fel si superstitiile si visurile…hai, poate visurile mai putin…dar superstitiile cred ca au fost inventate de un om plictisit…care s-a gandit sa faca misto de omenire…A reusit! Dar acest om a scris superstitiile si le-a dat unei babe…pentru ca stia ca le va respecta cu sfintenie, ca se duce si la nunta si la botez si la inmormantare si va fi cu gura pe toti sa zica ce e bine si ce nu e bine sa faca…pentru ca sunt sigur ca a-ti vazut si voi la fiecare eveniment de genu asta e cate o baba care da indicatiile in materie de superstitii …
Cele mai uzuale superstitii:
- Daca calci pe un canal vei avea ghinion! – o sa imi dorec intr-o zi sa am ghinion…si o sa calc toata ziua pe canale – hai frete…
- Daca iti taie calea o pisisca neagra , iarasi vei avea ghinion! Si tre sa mergi cu spatele 3 pasi si nu stiu cate unghii de furnica…bai ce aberatii…a-ti fost atenti vreodata daca a-ti avut ghinion dupa o astfel de intamplare? Am fost eu…am pierdut timpul, niciun ghinion!
- Marti, 13 zi cu ghinion! – cunosc oameni care in zilele de marti, 13 au avut noroc cu carul…
- Daca in timpul unei ceremonii se stinge o lumanare fara motiv, se spune ca prin preajma sunt spirite negative - sau e curent…
- Aduce ghinion sa aprinzi 3 tigari cu acelasi chibri!- pai daca e criza si padurile nu se mai defriseaza…
Sunt superstitii de tot felul de la imbracaminte, la animale , mancare, masa, bani, pana la moarte!
Imi place de cei cre cred in asa ceva , cand imi spun “pai mie O data mi s-a intamplat sa fie adevarata “ nu stiu care superstitie, pai o data omul lui Dumnezeu…de cate ori ai calcat pe canale, o data?, de cate ori a fost marti, 13, o data?
Acum (adica de ceva ani) a aparut si moda cu zodiacul chinezesc, acolo vad mandrele cu cine se potrivesc ele…
Totul in domeniul asta mi se pare tras tare de par si m-am gandit sa spun asta.

Notare periodica 1

E incredibil cat de mult te oboseste statul degeaba dupa ce ai fost obisnuit sa robotesti toata ziua,ba in colo, ba in coace. Si cat de mult te plictiseste dupa ce ai fost obisnuit cu un program de care trebuia sa te tii cu “sfintenie”

Parca dupa ce iti termini treaba te timti eliberat, dar dupa cateva zile de stat asa in care pierzi timpul aiurea, obosesti, nu te mai relaxezi , te plictisesti, nu te mai simti liber, si chiar daca te simti liber iti dai seama ca nu prea ai ce face…ca nu prea ai optiuni …asa ca iar pierzi timpul si te uiti la niste filme pe care nu le mai tii minte peste 3-4 zile.

E foarte aiurea sa iti dai seama ca “acum” ai putea face tot ce nu aveai timp sa faci atunci cand aveai un program strict, dar acum nu mai ai acele oportunitati, nu te mai suna nimeni sa te invite la o bere sau la o plimbare sau la un concert, parca toata lumea te-a uitat. M-i s-a intamplat de foarte multe ori sa am treaba multa sau sa fiu la repetitii si sa ma sune prietenii sa mergem undeva si apoi cand sunt liber sa nu ma mai sune nimeni, din contra cand ii sun eu sa aiba ei treaba…atunci simt ca innebunesc.

E ca un ciclu, cand nu am eu treaba are un prieten al meu si apoi altu si tot asa pana ajunge din nou la mine si asa ne dam seama ca am ajuns sa fim coplesiti de un program si de tot felul de probleme pe care nu le putem amana…nu mai e ca atunci cand eram mici si nu amveam nicio treaba cu nimeni …ne jucam toata ziua si stateam cu prietenii.

Prea multa ura, prea multe intrebari, prea putine raspunsuri. Am incetat sa le mai caut...E inutil.
Ma simt altfel..altcineva. Lumea din jur se contopeste in ceea ce ieri, cu sfiala am fost, si mi-e atat de teama...Ca e atat de rea.. Asa a fost mereu, dar eu am crezut cu atata ardoare ca o pot schimba..Am sperat.. Atatea intrebari, atat de putine raspunsuri...
Sunt doar un prunc naiv, nascut din vise si speranta. Pasesc curajoasa,sperand sa gasesc "inceputul" pe care, oarba fiind, nu am puterea sa-l descopar decat contopindu-ma cu el. Naiva, pura, visatoare, cred prosteste ca va fi bine, dar odata cu trecerea acestui prag, ma pierd. Indoiala imi bate tare in piept dar drumul inapoi este inchis... L-a sters timpul. Furtuna de nisip din desertul in care ma aflu s-a dezlantuit. Mii de firicele de praf imi zgarie fata, sagetand-o. Inca un moment, si o lacrima imi spala obrazul...
O singura lacrima a fost de ajuns sa innece tot nisipul intr-o mare de amagire si regret. Acum ochii mei nu mai stralucesc de iubire, ci de ura. Am senzatia ca nu mai pot respira, ceva pe dinauntru ma macina... Imi incrunt sprancenele si, plina de suferinta, privesc dintr-un unghi stingher alti si alti "initiati" care se zbat in furtuna de nisip la fel ca si mine...Eu acum sunt de partea cealalta... Am intrat intr-un joc mult prea greu, cu prea putine reguli utile, cu prea multe obsesii si ambitii. Dar obligatoriu. Cu ochii reci, ragusita si lipsita de orice speranta,ma uit spre cer si strig. M-am pierdut cu totul, m-am schimbat...Acum lacrimile mele nu mai au puterea sa innece furtuni de nisip, dar continua sa curga neincetat... Prea multa ura, prea multe intrebari, prea putine raspunsuri..
Am incetat sa le mai caut...E inutil...

Andreea…Nimeni nu o putea descrie mai bine decat o facea ea…pura…realista..visatoare…vroia sa schimbe lumea cu propriile ei puteri…si o putea face daca viata o lasa sa isi continue drumul, fara sa i-l intrerupa cand aripile incepeau sa ii creasca!!!
SI EU TE IUBESC ANDREEA!!!Stiu ca e prea tarziu...dar asa suntem noi,oamenii, muritorii, ne dam seama de ceea ce iubim abia cand nu o mai putem face...

Ideo Ideis 2009

S-a terminat si a IV-a editie a Ideo Ideis, cea de-a 2-a la care am participat eu si trupa “Oglinzi” o editie care din nou a fost peste asteptarile participantilor, editie care a reusit sa trreaca peste criza financiara, editie cara pentru trupa noastra nu a mai fost la fel de frumoasa pentru trupa noastra, dar ne bucuram ca ne-a ajutat foarte mult sa trecem mai repede peste incercarea la care ne-a supus viata si ne-a unit.
Ideo Ideis este festivalul la care as veni pana nu m-ar mai duce picioarele, cred ca si atunci as face orice sa ajung…este incredibil ce se intampla aici, nu se poate explica in cuvinte. Pe langa faptul ca oamenii care fac acest festival intr-un oras care nu are teatru iubesc enorm teatru, festivalul si tinerii, si cei care vijn acolo ca invitati sau ca participanti iubesc la fel de mult teatrul si Ideo Ideis…asta leaga oamenii de aici.
Deja oamenii care vin, o fac de placere, nu se mai gandesc la ce beneficii au ei…oricine ar fi ei…fie ca sunt din juriu, organizare si training, pentru ca sunt siguri ca oricine invata din acest festival cate ceva sa nu va uita.
Trupele sunt de asemenea la nivelul festivalului si progreseaza de la an la an, si competitia devin in fiecare an mai stransa si mai frumoasa,de fapt nu as spune ca trupele de aici sunt in copetitie…ele vin la Ideo Ideis pentru ca le place teatru, le faca placere sa joace in catrul festivalului si nu mai conteaza foarte mult cine castiga, pentru ca oricum diferenta dintre trupe nu este mare.
Un alt fapt care face acest festival atat de cautat si de iubit este juriul din care fac parte oameni pecare rar ii vezi impreuna…deoarece sunt dintre cei mai buni in ceea ce fac: critica de teatru si actori, fie ca sa bazeaza mai mult pe film sau teatru.
Trainerii , la fel sunt dintre cei mai buni studenti la master sau tineri actori, abia iesiti din institutul de teatru.
Tot ce se intampla la Alexandria in timpul acestui festival este ca o poveste, nu cred ca este o persoana care sa plece de la Ideo si sa spuna ca nu a invatat nimic,este imposibil.
Faima acestui festival a ajuns pana la Hollywood, de unde Jeremy Irons a trimis un mesaj pentru Ideo Ideis prin sustinatoarea acestui eveniment, Angela Gheorghiu.
Ideo este un festival la care nimic nu este lasat de izbeliste, din aceasta cauza, la evenimentele speciale participa actori mari ai scenei romanesti precum Horatiu Malaele, Florin Piersic Jr, Nicolae Urs, Catalin Fumuru, Vlad Logigan si multi altii.
Asta face ca plecarea de la Alexandria dupa acest festival sa fie trista in fiecare an.

Pretuiti tot!

Pretuitii pe oamenii de laga voi in fiecare secunda a vietii, cu fiecare inspiratie si expiratie, e crunt sa pierzi o fiinta draga, pentru ca abia apoi sa iti dai seama ca trebuie sa tii la ei si sa le zici de fiecare data cat de importanti sunt in viata ta…sa le spui de fiecare data “te iubesc” sau “ vreau sa imi fii mai aproape” sa le spui tot ce simti pentru ei.
E incredibil cat de usor te poate parasi cineva , si cand te gandesti cat timp iti ia sa iti faci un prieten si sa ai incredere in el…
Alegeti-va prietenii sa pretuitii fara limite, fara rusine si fara inhibitii…ei sunt cei care va sunt alaturi si cei care au grija de voi,ei si familia…Aveti grija de oamenii dragi ca va scapa printre degete…spuneti-le in fiecare secunda cat inseamna pentru voi cei apropiati voua.
Pretuti feicare gest al lor, tineti minte fiecare moment frumos alturi de ei…pentru ca fara ei nu a-ti avea nimic..
Uniti-va si formati o “familie”, traiti in ea asa trebuie sa va simtiti alaturi de oamenii extraordinari care va sunt alaturi zi si noapte.

Despre noi si ale noastre

Totul a inceput cu o replica memorabila a profei de romana : “ Dragii mici si scumpici!!!”, frumos inceput, eram mici si etuziasmati, si speriati ca am intrat la liceu, la Colegiu cine mai vedea niste trante ca noi la COLEGIU…ok trecem peste
A continuat cu multe note de 2 la mate, nu ne-a trecut niciun semestru fara cel putin un 2 la mate si de aia unii din noi stiu matematica acum …a avut DOInaru grija …Mama si ce mai radeam cand luam 2 =))(mergeam in baca si radeam ca prostii)
Au trecut anii …si am acumult multe note de 2, dar nu numai note…multe amintiri din toata clasele in care am fost…am devastat 4 clase in 4 ani de liceu..(proportional) am facut tot felul de tampenii pentrut care unii au trebuit sa zugraveasca clasa, fiecare ora a fost pentru noi ora de distractie, daca nici la lucrari nu ne puteam abtine din ras…la SAPOAICA mai ales ce circ a fost cu magnetul si cu bobina…
Am avut un ciclu liceal frumos genial,bestial, bazat, smecher…
Suntem de parere ca profii au fost elevii nostrii, i-am invatat ca nu intotdeauna C-ul e o clasa de cretini…le-am aratat ca stim sa ne purtam cate o data si ca putem face multe chiar daca nimeni nu crede, chiar daca asta numai la activitati extrascolare, asta e nu am putut sau mai bine, spus nu am vrut mai mult la invatatura, dar unde a fost vorba de distractie s-a vazut clasa C.
Putine au fost orele de dimineata la care ajungeam mai ales cand nu era maxiu’ scolii, cand era batranul Codreanu…astia am fost, poate ne vom schimba cand vom creste (POATE) :P…
Despre fete sunt multe de zis …cele putine din cls s-au impartit intre Tiganu si Ciobanu, Ciobanu e golgeter…Vlad a fost loial uneia singure…s-au intamplat si alete cand aveam creieru plin de fum, s-au impartit toate ….si pe Denisa a impartit-o Fane cu Dudu…si Dudu pe Miky cu Bocolea…si Bobitza inca o imparte pe Mihaela cu Ciobanu…si altele care nu au iesit la suprafata pana acum…
Toti au adus o contributie la C-ul nostru…s-au perindat multi prin cls noastra…nu au stat foarte mult …decat 3 plus cei care au venit prin transfer…
Despre profesori…ii mentionez doar pe cei care si-au lasat amprenta asupra noastra:
Doinaru.: nimic de comentat as mai face matemaitica inca 4 ani cu ea…super de treaba, proferoara care m-a facut sa nu imi mai fie frica de matematica
Constantinescu: foarte ok, o profesoara care a gasit ce e mai bun in noi de la inceput si a tinut la noi de la inceput.
Lungeanu : spaima noastra pana anul acesta cand l-am facut sa zambeasca !
Stan(tiganelea) :cu mine de treaba pana a plecat…apoi nu comentez..
Si cam atat…aaaa
Colegii mei trebuie sa va marturisesc ceva…era sa fac greseala sa ma mut de la Ce dar nu am reusit din cauza lu Bucur si bine am facut , pentru ca regretam enorm cred ca as fi venit inapoi ..ma bucur ca am ramas alaturi de voi…nu stiu ce amintiri aveti voi cu mine dare eu le pastrez doar pe cele bune cu placere si pe cele rele ca tot distractie a fost…nu stiu ce parere a-ti avut voi despre mine, poate poate o aveti si acum,..nu am cum sa fiu pe placul tuturor..asta sunt eu dar va iubesc si as face multe pentru fiecare dintre voi..
A fost cea mai colorata clasa cu 3 tigani, 2 colorati 1 mai putin colorat dar tigan la character)
Fiecare bustenar a avut jumatatea lui neagra unu din azuga, unu din comarnic…
Liceul e trist acum, e in doliu, au pierdut o clasa de pret care a facut spectacol in liceu m,ai ales ca nus e mai face “C”
Sunt foarte trist ca termin liceul ,l-as mai face inca o data sa stau cu voi si mai am eu un motiv…sa mai fac teatru in liceu…dar nu se mai poate…ramanem cu amintirea a 4 ani de pomina in care ne-am distrat de ne-au sarit capacele dar am si invatat( sa fim uniti ,sa tinem unu la altu, sa ne iubim intre noi si pritenele colegilor…multe am invatat si formule la mate)
Sunt mandru ca am fost la CE nu la A sau la B nu sunt cu nimic mai presus de noi …tot ce ne-am propus am reusit…am fost foarte uniti atunci cand a trebuit…cand am vrut sa aratam cine suntem am facut-o si nu ne-am umplut de cacao…
Gata ca e criza si nu vreau sa va fac sa plangeti sa va pierdeti lacrimile…sper numai sa ne intamlnim foarte des…cel putin o data pe luna sa depanam amintiri la o bere…
Bafta multa….Krance

Rasul

Am invat ca e frumos sa razi, sa zambesti, sa fii vesel, penru ca asa te mentii tanar si sanatos.
Unii oameni chiar daca au invatat asta si o stiu se incapataneaza sa ramana tristi sau suparati doar pentru ca viata le-a jucat o festa, nu vor sa ii rada in fata tristenii, spun ca “nu pot”. Trebuie sa invatam sa trecem mai repede peste momentele grele ale vietii, sa stim sa ne bucuram de ea si asta o putem face numai zambind, peste orice poti trece daca ai zambetul pe buze pentru ca zambetul iti da incredere de reusita.
Rasul e sanatos oricum ar fi in hohote sau stapanit, cu sughituri sau cu lacrimi. rasul e un excelent antidot pentru stres si tristeti, pentru mahmureala si proasta dispozitie. In orice dispozitie trebuie sa zambiti, sa redeti numai asa ve puteti reveni.
Rasul e distractiv, nu te poti distra daca nu zambesti, nu te poti indragosti daca nu zambesti nu poti face nimic numai fiind trist cu zambetul castigi mult mai mult decat cu tristetea. Si atunci sufletul iti plange trebuie sa zambesti pentru ca zambetul este calea spre fericire, asa iti vindeci sufletul…zambetul este calea spre uitarea tristetilor si drumul pe care poti merge mai departe.
Noi, romanii suntem poporul despre care se zice ca poate face din tristete bucurie, noi radem si de propriile tristeti, noi putem rade si de noi, noi trebuie sa apreciem ca suntem asa pentru ca asa nu ne plangem de mila, asa nu ne aratam tristetile si nu atragem mila altora. Noi putem trece singuri peste toate greutatile.
E frumos sa ai sentimente frumoase, sa te bucuri sa razi, sa canti de fericire,sa topai de bucurie, sa plangi de fericire, sa razi cu lacrimi, e minunat sa ai motive sa fii bucuros. Aceste motive le poti avea numai daca infrunti viata si iei toate problemele in piept si stii ca poti rezolva toate problemele, ca ai incredere in tine.
E urat sa fii un om trist care mai toata viata lui si-a aratat doar de cateva ori zambetul, atunci esti un om care nu a trait sau care nu traieste, rasul si zambetul si bucuria inseamna viata, pofta de viata asta inseamna ca vrei sa mai traisti sa te mai bucuri si sa mai razi si sa mai zambesti si alta data. Trist fiind nu poti sa astepti sa vina cineva sa iti insenineze viata, primul care ar trebui sa iti insenineze viata esti chiar tu. Pentru ca apoi sa ii poti atrage si pe restu langa tine.
Trist fiind nu poti trai intr-o comunitate, comunitatea te respinge cand esti trist, spune ca nu ai viitor, cand vede ca nu reactionezi la nimic, cand vede faptul ca nu realizezi viata care este frumoasa indiferent de cate probleme intampinam in viata, cand vede ca nu simti viata.
Cum spunea si Malaele : “ sa radeti pentru ca rasul e muzica sufletulu, sa va jucati, este secretul tineretii, sa cititi, este fantana intelepciunii, sa ganditi este izvorul puterii, sa fiti calmi, este calea spre fericire, sa fiti buni, este cheia succesului si sa iubiti, este ratiunea de a trai”

Postul

Am stat si m-am gandit si am ajuns la urmatoarea concluzie: postul e foarte bun, atat spiritual, cat si economic. Cei care tin post se purifica spiritual. Se spune ca cei care tin post sunt mai buni, pai normal ca sunt mai buni deoarece cheltuiesc mult mai putini bani, pentru ca in post nu poti mananca carne care e scumpa,nu poti mananca lapte si branzeturi care sunt scumpe, nu poti sa bei aclool ,nu poti sa fumezi, poti manca doar covrigi cu apa colorata(ceai). Deja dupa post iti dai seama ca ai scapat de asa zisa “Criza financiara”
Postul curata sufletul si umple buzunarul…
La mai multe posturi, la mai multe sarbatori.

Catei cu cozile taiate

De Corolea Alexandra Daniela (titul), text de subsemnatul



Copii…In aceasta seara am sa va spun o poveste foarte interesanta despre o “gasca” de catei fara coada.
Asadar….A fost odata ca niciodata o gasca de catei fara coada care erau batjocoriti de toti cainii fie ei mai mari sau mai mici,dar ei nu se simteau nefericiti pentru ca ei se gandeau ca toti ceilalti care au cozi se spala mai greu si stau sa care si coada dupa ei cand e vreme rea si alte conditii nefavorabile cainilor cu coada,dar ei…nu aveau stresul sa isi spele coada care aduna cea mai mare mizerie …
In aceste conditii ei s-au obisnuit cu corpul lor lor si era fericiti intre ei,dar totusi ii necajeau ceilalti care le ziceau ca sunt anormali…Atunci ei s-au ambitionat si si-au promis ca or sa ajunga caini importani pentru populatia canina si vor face multe lucruri bune petru toti cainii ,nu doar pentru cei fara coada…
Asadar au asteptta sa implineasca varsta majoratului si s-au pus pe treaba…au dat la facultati fiecare la o anumita ramura…unul la stiinte politice(pentru a infinta PRC – Partidul Rasei Canine),unul la publicitate(pentru a popupariza prin intermediul spoturilor publicitare ceea ce fac ei),unul la finante banci(pentru a obtine credite pentru proiectele lor),unul la constructii (pentru a construi un cartier rezidential de cotete ),unul la jurnalism(pentru a populariza initiative lor si tot ceea ce fac) si altele …
Atunci cand ceilalti catei au vazut ca acestia fac toate astea nu le-au dat nicio sansa de izbanda…au zis ca niste caini anormali ca ei nu au cum sa reuseasca….
Dar gasca noastra nu s-a lasat batuta cu una, cu doua si au continuat Campania lor de promovare a rasei canine de orice fel…bine printre altele ei au facut si un spital pentru cainii cu dezabilitati si recuperare pentru cei loviti de masini…
Intr-o zi au observat stupefiati ca toti cainii de toate felurile au venit sa ii felicite si sa isi ceara scuze pentru rautatile spuse …si toate acestea pentru ca toate eforturile lor au dat roade…au primit bani pentru a construirea cartierul residential prin promovarea partidului lor si a proiectelor lor inovatoare care imbunatateau viata canina si scapau strazile de caini fara stapan…
Asa au ajuns niste caini anormali sa ajute intreaga rasa canina…fiind fericiti cu ceea ce au ,nu regretand ceea ce nu au…


E ABERANTA !!!!!!

Omul din spatele costumului

Stiti ca atunci cand vezi un om fericit pentru ca tu il faci fericit te simti extrem de fericit tu insuti,dar te simti mai bine cand vezi un copil fericit si esti si mai fericit atunci cand tu il faci fericit dar el nu stie cine esti…
Cu asta se ocupa clovnii,aduc zambetul pe buze oamenilor si in special copiilor,asta e meseria lor si sunt pregatiti sa faca aproape orice pentru a-si indeplini scopul.Isi folosesc toate mijloacele cunoscute si chiar improvizeaza.
Dar nimeni nu stie cat de mult sufera ei pentru a face oamenii fericiti,mai ales de la copiii sau oamenii cu care lucreaza.
Am fost si eu de cateva ori in situatia unui clovn la cateva petreceri pentru copii si am fost maltratat de acestia,dupa 2 ore cu cativa copii nu imi mai trebuia decat un pat si cateva comprese reci pentru cap.Am dansat incontinuu pentru a-i face sa se distreze,si sa plece de langa parinti pentru ca erau speriati ,m-am strambat si am impatit baloane si cadouri si mai grav i-am “lasat” sa ma traga de nas ,de peruca si sa imi dea suturi in fund.I-am lasat e impropriu spus ca nu aveam ce face si trebuia sa fac totul pe placul lor.
Insa tot chinul incepe de la machiaj unde parca iti dai seama ce te va astepta si iti dau lacrimile dar in cateva momente iti dai seama ca e de la creionul care se plimba pe marginea ochiului tau…apoi incepe “distractia” cu copiii ,cand ei se distreaza si tu zambesti mamelor tinere care au venit cu odraslele la distractie si trebuie sa te plimbi de cele mai multe ori printr-ul centru commercial destul de mare,sa faci febra musculara si sa ajungi cel putin o data la fiecare copil si sa il faci sa zambeasca…dar cand gasesti copii bosumflati care nu au chef de fata ta colorata mai primesti si niste picioare in fund,cate un branci si dai cu capul de scara si alte fleacuri de genu asta…care nu te afecteaza deloc…Apoi urmeaza chinul demacherii …cand chimicalele nu se mai curata de pe fata ta transpirata foarte tare…
Dar in final e frumos sa vezi unii oameni fericiti plecand acasa cu baloane si cadouri date de tine de care tu nu ai parte, dar intr-un fel ramai si tu cu ceva…cu amintiri haioase…cum am ramas eu cu colegul meu de la Ploiesti…cand am fost de ziua copilului si am mancat la subsolul mall-ului stand pe jos langa un Sex Shop razand unul de altul de felul in care arata ,cu capul umflat de cand m-a dat un copil cu capul de scara si multe altele
Dar totusi ramai cu un sentiment de implinire ca ai facut ceva in acea zi si ca merita semnata in calendar ca o zi in care chiar ai realizat ceva cu fortele proprii.

Matematica

Poate sunt eu mai redus,dar in clasa I cand am intrat prima oara la scoala,am invatat cifrele apoi am invatat ca 1+1=2.
Eh,intre timp am ajuns clasa a 12-a si intr-o zi de miercuri m-am dus la scoala si primele doua ore aveam matematica.M-am dus la ore si a zis profa ca o sa ne predea.Am zis ok.am scos caietele si am scris si la un moment dat ne zice ca 1+ 1= 1…am stat cuminte in banca am scris dar io de destept ce sunt am crezut ca profa a gresit si am scris 1+1 =2,apoi mai scriu ce mai scriu si scrie profa p tabla ca 1+1=0 eu iar de destept ce sunt am scris din nou ca 1+1 =2…dar nu am putut sta asa si m-am ridicat si i-am spus…”Domana profesoara,cred ca ati gresit,1+1 nu fac nici 1, nici 0,fac 2” profa a inceput sa rada si a inceput sa imi explice ca astea sunt “clase de resturi” si in anumite multimi 1+1 face ori 0 ori 1…am ramas uitandu-ma ca razele X.
La sfarsitul orei i-am spus raand“bine doamna profesoara ,ne lasati sa invatam pana in clasa a 12-a ca 1+1 =2 si acum cand mai avem 5 luni de liceu ne dati peste cap…ne faceti sa credem ca ca am invatat degeaba”
FOARTE CIUDATA LECTIA!!!

Ceva frumos

Exista un lucru in viata mea care a pornit din unele contradictii ale mele cu mine ,a pornit ca o provocare si a ajuns in scurt timp sa imi ocupe toata viata timp de 3 ani si daca nu venea BAC-ul continua…si sper sa continue dupa BAC…

Acest “lucru” nu aparea in viata mea daca nu existau unii oameni extraordinari care sa promoveze teatrul in liceu si sa o faca cu o pasiune si o daruire ce reiesea din spectacolele lor ,ei au reusit arunce aceasta provocare,acest virus catre public si eu am fost unul dintre cel care l-au acceptat chiar daca era virus.Nu mi-a parut rau si nu o sa imi para,recunosc ca au fost unele moment grele,de cumpana,pentru ca acolo unde e pasiune si daruire e si cearta si asta face munca mai frumoasa,faptul ca toti trebuia sa tragem de acceasi rama in aceeasi parte pentru a face ceva bun.

Atunci cand am acceptat provocarea de a fi ucenicul unui om mai mic ca mine de ani nu stiam exact la ce ma inham,ca ma inham la responsabilitate,la munca asidua,la faptul ca trebuia sa fac parte dintr-un grup de oameni seriosi ,care vrea sa atinga culmile succesului,care nicioadata nu vorbea de jumatati de masura,vorbea numai de varfuri….eh,atunci cand am acceptat acesata provocare nu stiam ca prin ceea ce voi face ma voi descoperi p mine,nu stiam ca asa voi intelege oameni mai bine si mai usor,nu stiam ca teatrul imi va schimba viata radical,viata insemnand modul de viata si modul de a gandi si cercul de prieteni,si nu atat teatrul ca arta cat oamenii care fac teatru si care inteleg prin teatru un stil de viata. Dupa cateva luni de repetitii ,teatrul mi-a oferit sansa sa cunosc viitorii mei prieteni si tovarasi de viata ,care au fost si nu ma indoiesc ca vor fi alaturi de mine mult timp de aici ininte…cum imi place mie sa spun,OAMENI cu majuscule…care stiu ce e aia viata,oameni care m-au invatat tot ce stiu despre teatru si o mare parte a lucrurilor ce le stiu despre viata….ei mi-au oferit si experienta de viata,in acesti 3 ani am avut parte de cele mai extreme si distractive si lacrimogene experiente,din cauza teatrului…si nu numai ei sunt asa…asa sunt toti cei care iubesc teatrul si traiesc pentru a iesi in fata publicului pentru a fi altcineva(bine, ei sunt speciali pentru ca sunt ai mei…)

In 3 ani am ajuns sa am mai multe identitati,identitati ce,odata cu trecerea timpului au ajuns parte din mine,chit ca am fost clown la o petrecere pentru copii timp de 3 ore ,chit ca am fost “Saracul” timp 6 luni sau Geronte timp de 1 an,toate inseamna la fel de mult pentru mine,chit ca a fost un rol de 5 minute ,chit ca a fost unul de jumatate de ora,in fiecare dintre rolurile interpretate de mine ma identific cate un pic,in fiecare am lasat o parte din mine si o parte din ele a ramas in mine…cu fiecare dintre roluri am iesit in fata publicului la fel de mandru de indragostit si de nerabdator se le arat cine sunt eu ACUM.

In mare parte,asta am facut eu in 3 ani de liceu,3 ani care au trecut ca rapidu’ prin gara gandindu-ma acum,dar un rapid plin de amintiri si de clipe extrem de frumoase petru sufletul meu,clipe si amintiri pe care nu as fi putut sa le traiesc fara oamenii speciali care mi-au transmis virusul si au tras de mine de fiecare data sa muncesc mai mult sa fiu mai bun…Va multumesc doamnelor si domnilor Chitu Liviu,Dobre Ionut ,Dragan Daniel Florentin(Calu'), Paragina Andrada si Doamnei profesoare Catalina Stanciu si Domnului Gelu NIcolae Ionsecu prntru increderea acordata trupei noatre.

Nu imi mai ramane sa fac si eu pentru cei mici,ceea ce au facut altii pentru mine,petru a da virusul mai departe.

Visul

De ce traim pe jumatate?De ce visam pe jumatate?De ce ne dorim doar jumatate?
De ce sa nu traim intreg,sa visam intreg si sa ne dorim TOTUL.
Nimic nu este imposibil(dar nici sa nu fie absurd ceea ce vrei),trebuie doar sa ne dorim cu adevarat un lucru si mai important este sa muncim pentru ceea ce ne dorim,nimic nu vine la tine pus pe tava,doar sa te servesti.Si chiar daca unele vise vin gata puse pe tava ,nu ai aceeasi satisfactie ca atunci cand ai muncit tu pentru visul tau si te-ai straduit sa iasa cum iti doreai tu.
Visele inseamna munca,dar o munca placuta,pe care o faci cu drag pentru ceva la ceva visezi si speri ca intr-o zi vei ajunge acolo sus unde tu iti doresti.Cand muncesti din ambitie pentru ceva este o munca pe care nici nu iti dai seama ca ai facut-o.
Tot timpul trebuie sa avem ambitii mari pentru ca numai asa putem triumfa in fata celor care nu ne cred in stare de nimic si pentru noi sa ne aratam ca putem si ca vrem sa fim printre cei mai buni,printre cei care cred in puterile lor.
Daca tot timpul ne-am multumi cu ce avem si nu am visa sa ajungem mai sus am trai degeaba,am trai ca sa populam pamantul.Niciodata ceea ce ai nu trebuie sa iti fie in deajuns.
Unii oameni spun ca numai copii viseaza sa ajunga:aviator, cantaret, dansatoare, fotbalist,etc, dar este total gresit sa crezi ca nu e bine sa visezi.
Iar ajungem sa avem drept modele copii,ei nu isi dau seama dar sunt foarte importanti,trebuie sa invatam de la ei sa visam.
Visele te pot inalta dar te si pot dezamagi,dar tot din cauza ta,pentru ca nu ai crezut indeajuns de mult in visul tau si in sansa de a-ti implini visul.
Lumea viselor nu este o lume a basmelor cum spun unii, sau poate este pana la un moment dat,pana incep sa se implineasca,pentru ca sunt vise pentru a se implini, si apoi ies din lumea basmului ,intra in real.Basmele nu se implinesc nicioadata,ele sunt facute din fentezia creatoare a unor oameni ce nu viseaza vise ce pot adevarate.
Daca nu am visa si fiecare s-ar multumi cu ce are lumea ar intra in rutina, si fecare ar merge la serviie fara a vrea sa avanseze in grad ar merge acasa(fara abatere de la drum)ar manca si ar dormi, In fiecare zi aceleasi lucruri.
Apropo,visele inseamna si distractie pe langa munca, cand munca o faci din placere te distrezi si e mai atragator sa muncesti cand te distrezi.Cand sti ca muncesti pentru tine,muncesti cu zambetul pe buze.
Dar nu toate visele pot fi implinite muncind numai tu,uneori ai nevoie de cineva care sa te sustina si sa te ajute,acel cineva nu poate fi decat un prieten care crede in visul tau si te va ajuta sa il duci la implinire,pentru ca (virgula) candva si tu ai facut acelasi lucru.
In implinirea unui vis se mai ivesc si obstacole venite sa te intrebe daca chiar vrei sa se implineasca visul,tu trebuie sa le raspunzi pozitiv,”DA,VREAU SA IMI IMPLINESC ACEST VIS!SI, DA VOI MUNCI IN CONTINUARE PENTRU IMPLINIREA LUI!” si atunci vei trece peste orice obstacol. Important ca oriunde este sa ai incredere in tine si sa faci ceea ce iti dicteaza interiorul tau,sufletul tau,inima ta. Cu incredere treci peste orice,dar orice reusita inseamna sudoare, munca,SUFERINTA, si nu in ultimul rand distractie.
Nu conteaza cat dureaza pana se va implini conteaza sa muncesti pentru ceea ce vrei sa fie al tau.
Trebuie sa mori incercand sa iti implinesti VISUL.

Ce e actorul...

Actorul este un sclav al replicii si al publicului.
Pe amandoua le slujeste cu sfintenie.
Actorul este un personaj pururi singur chiar daca langa el sunt persoane ,el tot singur se simte …singurul loc incare nu se simte singur este SCENA,acolo este el cu el si cu replica si cu PUBLICUL(ii place sa fie incanjurat de cei pe care ii iubeste).
Actorul este un personaj umil,impropriu spun “personaj”
Actorul se simte implinit doar cand are un personaj cu care se poate contopi,un actor cu personajul sau formeaza o singura entitate ,un singur individ.Actorul face in asa fel incat personalitatea sa sa se schimbe in a personajului atata timp cat il interpreteaza.
Actorul este un individ de care nu ii pasa nimanui ,nu conteaza daca el este fericit sau trist,implinit sau ‘sarac’,el trebuie sa isi interpreteze rolul si sa transmita starea personajului sau.
Acest individ isi face meseria cu pasiune,nu cred ca exsiata actor care sa nu isi iubeasca meseria.
Cel mai dur juriu al actorului este publicul ,pentru public el se sacrifica munceste,plange ,rade, isi varsa sudoarea si la sfarsitul fiecarei reprezentatii isi asteapta laudele din partea juriului sau.
Multumirea fiecarui actor sunt aplauzele .fara aplauze actorul moare…
E o senzatie unica si foarte emotionanata sa stai In fata unei Sali pline de oameni pe care nu ii cunosti si nu te cunosc dar cunosc personajul tau si sa te aplaude minute in sir stand in picioare si tu sa nu le poti multumi pentru onoarea acordata decat prin cateva plecaciuni umile cu ochii inlacrimati.
Teatrul este mai greu ca filmul,pentru ca teatru il faci live la teatru nu poti sa gresesti in timpul unui spectacol,dar actorul de teatru se poate bucura pe viu de iubirea publicului sau venit sa il vada si sa il laude.
De aceea teatrul este si mai emotionant ca filmul.
Actorul nu este un om normal cand este in lumina raflectoarelor,el este un om special care se metamorfozeaza in alte personaje pentru a oferi oamenilor ce il iubesc si ii iubeste un spectacol de care sa se bucure,dar in afara luminii puternice a reflectoarelor,in afara scenei…el este un umil om ce se chinuie sa traiasca de pe o zi pe alta traind din vise marete.
El se simte implinit doar atunci cand este el cu el cu replicile sale si cu publicul pe scena,atunci pentru el este repetitia finala,atunci se vede munca sa de luni intregi si se vede daca munca sa a fost sau nu in zadar.
Actorul este un scclav al cuvantului pentru a transmite mesajul replicii sale.
Un actor isi da singur seama daca a interpretat rolul sau la capacitate maxima si daca stie ca nu a fost bine…merge singur in fata publicului sau si spune:”Aplaudati-ma,dar cu palme pe obraz!”
Cu talentul actoricesc te nasti,insa niciodata talentul nu este destul.Talentul il ai degeaba daca nu muncesti sa te descoperi pe tine…
ASA CA DACA VREI SA AJUNGI IN ROLUL UNUI ACTOR,DU-TE SI MUNCECTE!!!!VISELE INSEAMNA MUNCA!!!!

Sunt un om viu - explicatie

…Da…este titlul unei poezii fascinante a lui Nichita Stanescu,dar e si o sintagma plina de insemnatate.
Unii percep acesta sintagma ca un titlu si atat,cel mult ca o figura de stil.Spun :”normal k sunt un om viu!”.Asta depinde in ce privinta.
Exista dupa parerea mea mai multe semnificatii ale acestei expresii:
sunt plin de viata,imi place viata ,vreau sa traiesc ,vreau sa simt in continuare gustul ei fie ca e dulce ,fie ca e amar,acru sau sarat.Vedeti,viata poate fi in mai multe feluri rea si intr-un singur fel buna,fericita,senina.Dar cand e dulce nu mai conteaza nimic…decat sa ii ai pe cei dragi langa tine…
sunt inca aici,inca mai pot lupta pentru ce e al meu,familie,prieteni,tara,etc.Pentru ca omului cat e el de “mic” ii place sa creada ca se poate lupta cu orice si oricine si poate castiga.Chiar daca este doborat el isi aduna toate fortele si se ridica pentru a-si continua lupta,imi place sa cred ca asa suntem toti.
Inca reactionez la stimuli veniti din exteriorul meu,la rautatile oamenilor,la invidie,la ignoranta,la indiferenta,la barfa.
Inca imi cunosc valorile la care trebuie sa ma raportez ,inca mai sunt oameni care merita luati drept exemplu in viata
Inca imi place cultura…asta e bucuria vietii,inca imi place sa citesc o carte ,un articol bun,sa ma uit la o emisiune buna,un documentar,sa merg la teatru,la opera…
Inca stiu sa delimitez raul de bine…
Inca stiu sa iubesc,inca am sentimente sincere,nu mincinoase,realizez de la zi la zi ce frumoasa e viata cand ai pe cineva langa tine cu care sa imparti totul,mai ales sentimentele de orice fel ar fie le ,fie bune fie rele.
Iubirea e un sentiment pur si profund ce trebuie respectat chiar daca nu e reciproc,doar respectandu-l poate deveni reciproc.Iubirea poate fi de mai multe feluri,dar orice fel de iubire/dragoste,trebuie sa fie respectat si trebuie sa fie sincer.Nu se poate vorbi de iubire daca nu se vorbeste sincer.”Te iubesc”nu se spune gratuit,nu se spune in loc de “ce faci?’ sau “pa”….”Te iubesc”,pentru ca acel sentiment e spus gratuit….”te iubesc!” se spune dupa ce ai cunoscut ce adevarat o persoana,sa stii daca acea persoana merita sa ii impartasesti acest sentiment.
Poate fii iubirea/dragostea de arta:de muzica ,de dans,de sculptura,de pictura,de teatru,de opera,de film…si poate fii iubirea de care am vorbit IUBIREA DE OM…
inca mai am visuri,inca mai visez,inca mai am idealuri
inca mai gandesc rational
”SUNT UN OM VIU” dupa parerea mea exprima faptul ca sunt inca OM,toate aceste semnificatii se unesc,se impletesc in una singura de o simplitate brutala ce impresioneaza adanc “SUNT INCA OM!” in adevaratul sens al cuvantului,nu m-am lasat stricat de tot ceea ce a stricat multe persoane,nu m-am lasat calcat in picioare,nu mi-am abandonat principiile,nu mi-am pierdut credinta,am ramas cum eram inainte,OM pe picioarele mele, cu principiile mele si cu credinta mea.

Chiar mai merita sa traim!

DA!Chiar mai merita sa traim.Exista multe bucurii in viata pe langa multe magarii si tristeti,chiar exista si bucurii si frumuseti care te fac mandru ca esti om si ca ai ocazia sa le simti sau sa le vezi..

Inca mai avem de ce sa ne bucuram, nu merita sa fim tristi cand tot ce ne inconjoara ne surade cand ne vad trisiti si abatuti si fara speranta,atunci vine o raza de speranta care iti atinge fata usor si spune:”nu trebuie sa iti pierzi increderea in tine!”

Exista multe momente in viata in care simtim ca nu mai avem pentru ce sa traim,momente de cumpana care ne fac sa deschidem ochii si sa vedem ce e frumos.

Te simti un Dumnezeu cand esti in fata unui peisaj mirific ..pe care stai sa il privesti minute si ore in sir tot crezand ca nu poate fi adevarata acea frumusete…

Te simti neputincios sa dai o replica pe masura unui “TE IUBESC” ce iti umple inima si te lasa fara gras…ce te face sa gandesti ca nu esti singur pe lume,ca se gandeste cineva la tine si ca ii pasa…

Viata nu trebuie privita doar in alb si negru ,ci trebuie privita in culori…Trebuie sa coloram orice moment din viata,fie el bun sau rau.

In viata sunt tot felul de mizerii in care nu trebuie sa ne bagam pentru a nu face parte din lumea asta care a devenit de kkt si sa stam in partea ei frumoasa in care nu exista razboaie ,certuri si neintelegeri,trufie si mandrie.Haideti sa stam departe de ele ,sa stam acolo unde exista iubire, intelegere, si unde se fac lucruri frumoase si constructive.

Trebuie sa invatam ca la un rau facut noua nu trebuie sa raspundem in acelasi mod.Daca tu ii vei face un bine celui care ti-a facut in rau isi va da seama ca a gresit si isi va cere scuze si va face si el la fel.

Lumea chiar este plina de lucruri frumoase: priviti natura,ascultati muzica buna, cititi poezii si romane de dragoste,ascultati sentimentele altora, spuneti-va sentimentele frumoase,nu le lasati inauntru vostru sa va macine pentru ca odata spuse pot bucura un suflet sau mai multe, sa vedeti ca poate fi foarte frumoasa si distractiva viata,insa trebuie sa stim sa o traim.

NU trebuie sa mai lasam lumea sa se mai imparta dupa echipe de fotbal , genuri de muzica ascultate si rase umane…aceasta mentalitate e foarte gresita,toti suntem oameni,nu conteaza cu ce echipa de fotbal tinem sau dak ascultam manele sau rock sau dak suntem negrii albi sau galbeni…suntem oameni si trebuie sa ne bucuram de aceasta onoare pe care Dumnezeu ne-a facut-o.

Merita sa traim sa vedem cum se bucura oamenii de lucrurile frumoase pe care noi le-am facut si care mai devreme sau mai tarziuu o sa bucure multe persoane,nu conteaza cat de neinsemnat e lucrul facut.

Toti bucuram pe cate cineva,muzicantii bucura auzul si sufletul,scriitorii vazul si sufletul,pictorii si sulptorii bucura vazut si sufletul, actorii auzul vazul si sufletul, muncitorii pe santier bucura sufletul sefilor, fotomodelele bucura sufletele privitorilor, fiecare om cu meseria sa bucura sufletul cuiva,care mai devreme sau mai tarziu ii va multimi printr-un gest care il va coplesi.

Trebuie sa stim sa traim ca sa stim sa ne bucuram…nu lasa clipele frumoase sa treaca pe langa tine fara sa le fructifici si sa te bucuri de ele la maxim penrtu ca mai tarziu iti va parea rau…trebuie sa ne bucuram de orice fleac,de orice lucru pe care la inceput il credem neinsemnat…

Trebuie sa stim sa ne jucam, este foarte important sa nu uitam ca suntem copii,toata viata suntem copii si trebuie sa ne jucam si sa ne bucuram cum fac cei mici ,trebuie sa invatam de la ei,pentru ca numai ei stiu sa se bucure de viata fara a avea vreo grija,fara sa se gandeasca la bani si alte lucruri care crezi ca sunt importatnte dar nu sunt la fel de importante ca bucuria sufletului tau.

Sufletul tau trebuie sa se bucure nu sa planga….iti trebuie mult mai multe bucurii decat suferinte si asta o poti face de unul singur si numai singur te poti ajuta.

La shopping de....."paltoane"

In lumea moderna oamenii isi cumpara scrie inainte de a muriJ).Asa am facut si noi:Io,Calu’(Dragan Daniel)si Liviu.Dar noi am fost sa cumparam sicriu pentru teatru..

Ajungem la primul “magazin” de pompe funebre si nu era nimeni acolo…auzi tu sa te duci sa iti iei “palton” si sa nu ai de unde…Asta a fost…am continuat cautarea…si am ajuns la alt “magazin”….intra Calu’ inauntru…iese o doamna cu vreo 8 ochi si Calu intreaba “nu va suparati,cat costa un sicriu penru mine?”….Saraca femeie s-a uitat la el luuuuung(sigur l-a injurat si a zis ca e nebun)…ne-a intrebat pt ce ii trebuie , i-am explicat si a zis ca sunt scumpe si ca nu avem noi bani de ele,banuiesc ca a crezut ca facem mijto de ea.

Doamna cu 8 ochi ne-a indrumat la urmatorul ”magazin” de sicrie, care era vecin cu dansa.Am mers acolo dar initial puteam fura toate “paltoanele din cuier” ca nu era nimeni pe acolo. Am sunat la usa si a raspuns o batrana foarte amabila.I-am spus ca vrem un sicriu pentru o piesa deteatru,s-a inchinat,s-a minunat,si apoi s-a calmat,si ne-a intrebat cati bani avem.Noi respectuosi, am intrebat care e cel mai ieftin…..a ramas un moment de suspans…si a zis ca e 195 de lei…

Am zis ca ne-a dat cu o bata in cap.I-am zis ca nu avem atatia bani…s-a uitat la noi cu mila si a zis 180lei…

In momentul ala io m-am dus sa schimb banii ca aveam 200lei (2 bancnote de 100 lei) si nu vroiam sa vada ca avem atatia bani.Am schimbat 100 lei in o bancnota de 50 lei si 5 bancnote de 10 lei pentru ca imi zisese Calu’ ca il scoate la 150 lei.

Cand m-am intors sicriul deja costa 160 de lei…am mai stat 5 minute si Calu’ a facut 1-0 pt el,a scos sicriul la 150 de lei.

Atunci a inceput chinul…nu credeam vreodata ca o sa caut un cosciug printre un morman de asemenea “constructii”…si sa am grija sa nu le zgarii.Am facut “manevre” cu sicriiele circa 20 de minute dupa care ne-am dat seama ca ,acelcapac de afara nu se potrivea cu nicio lada…Asta e il luam asa…

Atunci a aparut intrebarea cu ce caram sicriul,cand am zis ca il ducem noi pe jos ne-a sarit baba in cap ca nu putem ca vrem sa facem nush ce campanie electorala…numai ea stia ce campanie electorala putem face cu un sicriu in centrul sinaii, dar asta a fost…a zis k nu ne lasa,plus ca era foarte greu si chiar nu puteam ajunge cu el pana la lucul destinat lui.Asa ca doamna a venit cu idea sclipitoare sa mergem cu taxiul…dar noi “nu aveam bani de taxi”,atunci femeia a mai venit cu o idée geniala.Sa ne factureze sicriul 145 lei si sa ne dea dansa 5 lei pentru taxi.

“Noi am stat ceva timp pe ganduri pana am acceptat oferta”,dar pana la urama,dupa ce ne-am sfatuit mult timp am acceptat. A venit dansa cu un numar de

taxi care poate cara asa ceva.Am sunat la taxi ,dar pana a venit,dansa a facut factura..pe numele “posesorului”,DRAGAN DANIEL-FLORENTIN.

Apoi, dupa ce ne-a pus si stampila pe langa bon,doamna a mai venit cu o idée geniala,vazundu-l pe Calu’ proband sicriul si spune:”Mai mama dar nu ar fi mai bine daca v-as aduce eu si o perna ca nu sta copilu ala bine acolo?”…noi am spus “ar fi bine dar noi chiar nu mai avem bani si trebuie sa platim si taxiul…doamna binevoitoare spune:pai asta e de la mine pentru voi,GRATIS…iar noi i-ar ne-am sfatuit 15 min pana am acceptat.A plecat femeia in casa sa ne aduca perna si a venit si cu o perna si cu un cerseaf penru sicriu.

In acel moment,Calu’ si Liviu am mers la ea si au pupat-o.

In sfarsit a venit si taxiul,un opel astra break,a venit domnul a rabatat bancheta din spate si am bagat sicriul si ne-am inghesuit si noi :io cu Calu pe langa el in spate pentru ca Liviu statea in fata ca boieru…

Important e ca am ajuns cu el intreg la casa de cultura.

Asta inseamna sa fii un om de treaba, sa ajuti oamenii nevoiasi dupa caz cu sicrie sau altele…

O dragoste ce dureaza 3 ani

Nu stiu cum a inceput visul asta ,nici nu am avut timp sa imi dau seama cand a inceput cel mai frumos vis din viatza mea.

In clasa a9a am vazut primul spectacol al trupei de teatru “Oglinzi”….”Metamorfoza” jucat de seniorii trupei:Ilie Calin,Pustea Bogdan,Krancevik Alexandru,etc.

A fost….nu am avut cuvinte sa le zic atunci pe moment dar in timpul spectacolului aveam lacrimi pe obraji…atunci a aparut in viata mea visul de a ajunge acolo sus…la …”Oglinzi”

In semestrul 2 dupa ce s-au retras “seniorii”, au venit la mine Johnny(Dobre Ionut),Liviu Chitu si Andrada Paragina stiind ca VREAU sa fac teatru si au zis “HAI”(nu am intrebat nimic si am mers,nu steam unde merg), am mers la “arhiva”(sala de repetitii a trupei)am simtit k e cea mai fericita zi din viata mea.

Atunci nici nu stiam sa citesc ca lumea ,ma balbaiam,aveam emotii …cand au distrbuit rolurile pt “Vicontele”prima mea piesa…

Am primit rolul Pompierului un rol mik,dar un rol care mi-a creat toate emotiile de care aveam nevoie pt a ma desavarsi,cu ajutorul LUI(Liviu Chitu) am reusit sa il joc…bine.

Pe 19 mai 2006 am plecat la Ploiesti cu un autobus plin de oameni la concursul judetean de teatru liceal..Trebuia sa aparam titlui luat cu un an in urma de fostii componenti ai trupei din care ramasese doar Liviu.NU am reusit…dar l-am ajutat p Liviu sa ia premiul pentu “cel mai bun actor”am fost extrem de bucurosi ca l-am putut ajuta.Am fost putin dejamagiti pentru ca noi credeam ca ni se cuvenea si un premiu,dar am trecut peste…fusese e zi excelenta…una dintre cele mai emotionante si distractive zile de pana atunci din viata mea.

NU a fost nimic,a fost foarte bine ca nu am luat premiu pentru ca ne-am abitionat pt anul urmator.

Dar pana anul urmator am luat alaturi de noi recruiti-boboci si cu ei am facut 4 spectacole pentru ziua liceului….am fost mai buni…ne-am antrenat pt “VICLENIILE LUI SCAPIN”, spectacolul care ne-a facut sa ne certam sa ne impacam,sa nu ne mai vorbim…dar toate acestea pentru a ne face mai buni,pentru a ne ambitiona mai mult …si asa a fost …dupa 3 luni de repetitii intese in arhiva..am plecat la Ploiesti la acelasi concurs ,au fost trupe bune cu spectacole bune..am fost printre ultimele trupe care au evoluat…emotiile au fost mari in culise..”dak sunt buni,dak sunt mai buni ca noi?daca nu reusim sa luam nici anul asta nimic..?”a venit randul nostru.

Eram deja osteniti..dupa ce carasem decorul adus in centrul ploiesiului din sinaia cu camionul…dupa toate emotiile..dupa o repetitie pe “fast-forward”…dar am reusit sa jucam …fara sa facem greseli mari….apoi alte emotii amestecate cu sudoare si cu ganduri …dar si cu bucurie.Eram impacati cu noi ca am facut tot ce am putut…

A venit momentul premierii….se aude vocea sobra a lui GELU IONESCU…dupa cateva glume facute pentru a ne mai trece din emotii si tensiune spune…premiul trei se acorda….nu noi …nu stiam ce sa facem ..dak sa ne bucuram sau sa fim tristi…premiu 2 este acordat trupei…nu noi…deja nu mai puteam suporta tensiunea si ne dadeau lacrimile…premiul 1 este castigat de …NICI aici nu este rostit numele nostru deja eram daramati..dar nici bine nu caboara castigatoarii premiului 1 de pe scena si se aude MARELE PREMIU AL REVISTEI DRAMA ESTE ACORDAT……..TRUPEI DE TEATRU “OGLINZI” A COLEGIULUI MIHAIL CANTACUZINO DIN SINAIA…toata sala s-a ridicat in picioare si aplauda noi eram cu capul in pamanat ,apoi in sus multumindu-I lui DUMNEZEU…cu lacrimi in ochi….am urcat pe scena…a vorbit Johhny si am coborat fara sa ne fi dat inca seama ce am facut…NU mai stam mult si auzim…Cel mai bun actor este acordat lui DOBRE IONUT..

Atunci mi-am dat seama cu adevarat ca in clasa a9a chiar incepuse cel mai frumos vis al adolescentei mele,vis care imi doream cu disperare sa continue…si ii multumeam lui Alex(fratele meu )ca a facut asta inaintea mea si m-a facut sa imi placa..,lui Bogdan Pustea si lui Calin Ilie ca au castigat ei primul premiu pentru a ne ambitiona sa il castigam si noi si sa fim mai buni ca ei…

De atunci am inceput sa fim cautati din ce in ce mai mult…casa de cultura din ploiesti ne-a ajutat enorm …in frunte cu domnul Gelu Nicolae Ionescu..

Dupa concursul de la Ploiesti a urmat festivaluol Primevera de la Sinaia..Aceleasi emotii,dar aproximativ aceeasi “adversari”…am castigat si aici marele premiu “MASCA” o bucurie enorma dar …regretul nostru a fost ca sala a fost aproape goala..nu stim de ce…dar asa a fost…bucurie extrema…

La iesirea din sala ne-am intalnit cu o trupa adversa care a venit sa ne felicite si sa ne spune ceea ce cu siguranta nu ne asteptam …”am venit la Sinaia la festival mai mult sa va vedem pe voi,e o placere sa va vedem jucand”..Atunci eu am ramas fara cuvinte nu mai stiam ce sa spun am lasat capu in panant si am tacut sfios dar cu o bucurie enorma in suflet.

Am continuat cu acest spectacol si la Busteni unde sala a fost (spre marea nostra uimire)arhi-plina..foarte multa lume a stat in picioare…

In sfarsit sunt in culmea fericirii ca am avut incredere si am pasit pe urmele fratelui meu…si am descoperit cum e sa simti 2 personaje in tine in acelasi timp sa te descoperi cu ajutorul personajului tau si sa descoperi personajul tau cu ajutorul tau. Sa simti un cocktail de sentimente care iti trece prin vene(bucurie,fericure,tristete,candoare,exaz,isterie)

In sfarsit, multumiri oamenilor care imi sunt alaturi in acest vis:Chistu liviu,Dobre Ionut,Paragina Andrada,Voicu Bogdan,si mai nou Scortaru Cristina,Moaca irina,Faliboga Luana,Toader Andreea Dragan Daniel si Toth Madalina sin u in ultimul rand doamnei profesoare CATALINA STANCIU